Rock-ul a trezit Iașul din „somnul bizar”

Pe o rază de 500 de metri a Casei Sindicatelor se puteau vedea vineri seara doar baloane și pletoși îmbrăcați in piele. Doar dacă reușeai să treci de îmbulzeală aveai o șansă la unul dintre cele 1100 de locuri. La intrarea în clădire așteptau pe de o parte paznicii neîncrezători, iar pe de alta, fete zîmbărețe care ademeneau cu pliante și brichete electorale. Deși folosite cu grijă, brichetele nu au putut împiedica rezultatul final al serii: un spectacol incendiar.

„Bine ați venit în această lume frumoasă, plină de seducție și condusă cu pasiune! Bine ați venit în paradisul rock!” Aplauzele au izbucnit instantaneu, dublîndu-și intensitatea odată cu apariția celor cinci membri ai trupei Iris.

Fără introducere, aceștia și-au făcut debutul pe scena Casei Sindicatelor cu sunete puternice de chitară electrică . O femeie aflată la cîteva scaune distanță își mișca capul roșcat odată cu sunetele. „Pămîntul îl cuprind” și „Călătorul” au curs mînă-n mînă, dînd publicului dreptul la replică de abia după cea de-a doua melodie. Aplauzele au curs, fiind bruiate doar de sunete de baloane sparte.

Salutul oficial al trupei a fost urmat de solo-ul lui Relu Marin, ce a început să cînte cu privirea la clape și cu fruntea senină. Îndrăgostiții și-au luat iubitele la piept, făcîndu-te să realizezi că tipele cu părul lung de pe scaunele din față erau de fapt un cuplu. Fanii au aprins zeci de brichete încă de la primele acorduri din „Baby”. Au cîntat fiecare vers din melodie iar la sfîrșit au fost lăudați de Minculescu: „Bravo, bravo! Ați cîntat foarte bine!”. În fața atîtor brichete, pletosul din cuplul amintit nu s-a putut abține și a aprins o țigară.

Omagiu maestrului

Spectatorii au umplut culoarele dintre cele 1000 de scaune pînă cînd „Boro” a interpretat următoarea melodie cu chitara lui electrică. După momentul solo, Cristi Minculescu s-a strecurat printre reflectoare și microfoane înapoi pe scenă, anunțînd melodia dedicată tuturor celor ce nu mai sunt printre noi, în special „maestrului Dinică”. Pe ecranul imens din spatele scenei au rulat imagini cu artiști români precum Laura Stoica, Adrian Pintea sau Florian Pittiș, care au stîrnit valuri de aplauze și regrete.

La îndemnul „cîntați dacă știți vorbele” întreaga sala a fredonat „Ultima toamna”. Roșcata a ținut de-a lungul melodiei un balon în brațe, în timp ce îndrăgostitii se sărutau pe furiș în lumina arămie a reflectoarelor. Romantismul s-a stins în sunetele chitarei electrice a lui Valter Popa. Baloanele picate de-a lungul spectacolului din tavan au făcut-o pe blonda jucăușă din apropiere să se întindă peste scaune după ele. „Nu-l sparge! Dă-mi-l mie să îl duc lui nepot’miu”. A desumflat apoi balonul și l-a îndesat în geantă, lîngă celelalte.

Cîntece și spectatori fără vîrstă

„Iris Aeterna” a facut roscata să fredoneze „niciodată singuri, împreună cu voi” alături alte cîteva sute de spectatori. „Și-a uitat vîrsta” afirmă zîmbind un tînăr ce i-ar fi putut fi fiu. Minculescu a ținut morțiș să precizeze că „Iris Maxima” și-a primit numele la Iași și, cu brațele-n aer, a cerut mereu mai mult de la public și de la sine.

Bateristul Nelu Dumitrescu a ridicat publicul în picioare cu „Bolero” a lui Ravel, fixînd ritmul inimilor cu bețele sale. „Parcă bate toaca” se aude iar tînărul, fascinat de loviturile puternice din tobe. Pe final, cei cinci au lăsat publicul fără cuvinte cu dinamismul cu care au interpretat „Strada ta”. Bucuroși că au reușit să smulgă promisiunea artiștilor de a „reveni cît de curînd”, spectatorii au promis la rîndul lor că „dacă ei nu vor mai fi, își vor aminti, că a fost odată Iris”.

Gianina PETRUCĂ