Comuna care a pus politica pe foc

În Focuri, ai crede că s-au vorbit cu toții să nu iasă pe timp de zi din casele lor șchioape. Numai vreo doi-trei muncitori care toarnă la asfalt intră în vorbă cu mine: „Facem aicea să poată lumea să meargă la votare”, răspund printre munții de nisip verzuliu, muncitorii. Cel mai scurt drum spre comună e cunoscut doar de cei ai locului. „Cum treci podețul cela, mergi și faci dreapta, cobori la vale, nu pe prima, pe a doua, o iei pe drum, urci dealu sau o iei pe la pietrățîca”.

La Focuri, campania e peste tot. De la cîrciuma satului și pînă la poarta ultimului cotlon, afișele cu trandafiri stau ca niște cîini de pază pînă în duminica votului. Discuțiile despre politică mocnesc pe limba satului și la fiecare colț de stradă vezi grămăjoare de oameni care se contrazic. „Votez cu cel mai bun, cum ne-o învățat aceia cînd o venit, ne-o arătat. Votez cu Ge…”, apucă să spună printre dinți nea’ Marian de la magazine. Îl întrerup cuvintele răgușite ale lui Ieftime de 75 de ani: „Taci tu, că nica nu știi. Șșșt! Domniță, am fost înainte cu FSN-u’ și rămîn așa, noi știm ce să votăm, nu ne zișe nimenea ce să facem. Votez Geoană!”. Ghiță, care tocmai ce se aciuase pe lîngă noi nu are habar unde să pună ștampila nici pînă acum. Se apleacă înspre mine cu urechea și-mi spune nepăsător: „Eu votez cu comuna, ce să fac”.

e pun de acord numai cînd îi întreb despre ce se vede la televizor. „Acolo se cățelesc toți și nu fac nimic”, îmi spune tanti Lenuța de pe o bancă scorojită. Nu îi place politica de fel, dar, acum, pune țara la cale cu toate babele din sat. Un singur lucru o supără la candidați: că nu au dat decît pixuri și hîrtii, nici urmă se făină sau zahăr. Termină ce are de spus, ridică mîna și-mi spune „La revedere!”. Numai un sătean care nu vrea să plec cu mîna goală mai strigă după mine pe uliță: „Mergeți la Iași? Să vă dau o funie să i-o dați lui Băsescu!”.

Diana IABRAȘU