Omuleții din perete au poposit la Meru

Oamenii se așază pe nesimțite pe scaunele înșirate în galeria de arte de la „Meru”, umplînd sala în cîteva minute și anjungînd ca, în final, să stea și pe pervazul geamurile din încăpere. E marți, 21 mai 2019, iar în fața lor, sprijiniți de peretele alb, stau Marian Coman și Horea Sibișteanu, cei doi noi autori ai colecției „n’autor” a editurii Nemira. În mijlocul lor, coordonatoarea colecției și moderatoarea evenimentului, Eli Bădică, își trece privirea peste cîteva bilețele pe care „le-a scris rapid înainte de a urca în avion”. Le împarte cu dibăcie oamenilor din sală pe care îi îndeamnă să-și exprime toate curiozitățile și, dacă vor, să continue discuția și să nu se simtă constrînși de împrejurări.

Începînd cu o scurtă caracterizare a celor doi autori ieșeni, Eli Bădică își încheie rapid discursul și lasă publicul să preia conducerea discuției. Din acel punct sînt lansate întrebări referitoare la plăcerile vinovate ale autorilor, la arta care îi inspiră, prima carte citită și chiar materia pe care au detestat-o în liceu, cît și locurile preferate din oraș. „În vremea studenției mele, acum nu știu dacă mai e, dar sper să ajung acolo în seara asta, în gara internațională Nicolina era un bar, «Vivaldi », care avea o arhitectură specială și mă simțeam tot timpul foarte bine acolo pentru că nu era nimeni și aveau și o muzică excelentă”, povestește Mihai Coman, mișcîndu-se de pe un picior pe altul. Atunci cînd oamenii prezenți au terminat de pus întrebări, cei doi autori au citit, pe rînd, pasaje din cărțile abia lansate, respectiv „Omulețul din perete” și „Fetiș”. Eli Bădică îi pune să citească pasaje aleatorii, făcînd persoanele din sală să aleagă un număr ce va reprezenta pagina citită de autor. Emoționați, cei doi se mai poticnesc din cînd în cînd și se încurcă în cuvinte, dar rîd și duc lectura mai departe pînă cînd ajung la ultimul punct din pagină.

„E o proză fantastică. Mie mi-au plăcut la nebunie personajele marginale create de Marian și cum folosește realismul. Trece din realismul ăsta, alunecă așa, foarte ușor și aproape pe nesimțite în fantastic, chestiune care îi iese și lui Horea foarte bine întocmai pentru că realismul său este foarte palpabil și te întrebi cum li se întîmplă personajelor ălora lucrurile care li se întîmplă. Par puțin incredibile la un moment dat”, spune Eli Bădică atunci cînd Horea o întreabă de ce i-a pus împreună în turneu pe el și pe Marian.

În momentul în care Marian Coman promite o carte celui care va pune ultima întrebare, persoanele din public se iau la întrecere și imediat ce unul dintre ei își termină fraza, o altă mînă este ridicată în aer pentru a lăsa să se vadă că încă mai există curiozități. Atmosfera se păstrează liniștită, iar minutele se scurg cu rapiditate, lăsîndu-i pe autori să treacă de la prezentarea cărților la semnarea lor.