Naționalismul a murit de ziua lui

De 1 Decembrie nu ne mai numim ro­mâni. Ne bucurăm că sîntem scutiți de serviciu și de facultate și uităm, de fapt, care e motivul pentru care avem liber. Pa­­tri­o­tis­mul nostru se numără, azi, în pu­ține stea­guri atîrnate la balcoane. Nu­mai cîteva fa­mi­lii dacă se mai strîng în jurul mesei, ca la o zi de sărbătoare. Cu tri­colorul pe umăr nici nu ne gîndim să ieșim în stradă. Ne a­șe­zăm comod în fața televizorului și ne ui­tăm cu gura căscată la cît de frumos se de­fi­lează în Alba Iulia. „Să iasă ei în drum, că doar de acolo a pornit Unirea”, ne spunem mulți dintre noi.

Mînă cu mînă n-am mai dat de mult, de cînd am plecat care cît colo. Stră­i­nă­tatea ne face mai dulce cu ochiul decît neajunsurile din țară. Și chiar dacă pro­mitem să nu ne uităm rădăcinile, în mai pu­țin de un an ne pre­facem că nu mai știm cum sună limba noastră maternă. Iar de îndrăznește careva să ne spună ver­de în față că ne-am trădat Ro­mânia îi re­plicăm repede: că am uitat cum se spune la „Bună Ziua!”. Nici măcar nume neaoșe nu mai vrem să a­vem. Nu ne mai chea­mă Ion sau Vasile, ci John sau Villy. A a­juns să ne fie ru­și­ne de originea noastră fă­ră nici un motiv. Preferăm să în­cro­pim cî­teva vor­be în limbi stîlcite, decît să ba­tem cu pumnul în masă atunci cînd țara noastră e hulită. „Vă vedeți de la o poș­tă”, ne spun stră­inii. Și au dreptate. Cine colindă stră­zile Ma­dridului cu fruntea în­crun­tată de gri­ja zilei de mîine acela e român.

Puțini am mai rămas cu „inima ro­mână”. Aceia, însă, nu așteaptă să viă iar­­na ca să își serbeze țara. O fac în fie­care zi a anului, cu mîndrie. Tresar cînd aud imnul și se ridică în picioare, cu mî­na la piept. Ei sînt în mijlocul paradelor, de fiecare 1 Decembrie. Și chiar de se duc prin alte părți nu își poartă ochii în pămînt cînd îi întreabă careva de unde se trag. Nu au nevoie să poarte același nu­me de familia ca să spună, mîndri, că sînt frați.

Am ajuns să petrecem mai cu „spor” de Ziua Recunoștinței și de Valentine’s Day. „Asta e la modă”, spun mulți dintre noi. Nu ne place să stăm cîteva ore în frig, să repetăm în minte imnul. Ne este rușine să ne vadă careva că nu le știm și ne fe­rim de ochii cunoscuților. Noroc că mai vine vreun politician să-și mai facă re­clamă în campanile și să împartă sarmale și vin în centrul orașului. De 1 De­cem­brie, românului îi place să petreacă în stil american.

Adriana ZĂVOI