Ploaia care a încheiat anii de studenție

S-a rupt deja de cîteva minute bune șirul lung de studenți care cobora Copoul suflînd în fluiere și ridicînd steaguri și pancarte pe care stăteau notate numele facultăților din care făceau parte. Ploaia i-a împrăștiat pe fiecare pe sub un acoperiș care să-i ferească de picăturile care acum se răsfrîng violent de asfaltul plin de bălți. Prin pasajul subteran din Piața Unirii, fete și băieți care poartă tricouri cu sigla Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) aleargă debusolați, încercînd să ajungă la tramvaiele care merg spre Palas. Își dezlipesc de piele tricourile albe care atîrnă umede pe ei și pufăie nervoși uitîndu-se spre ieșiri.

Sub acoperișul de la Cinema Victoria s-a strîns un grup mic care comunică prin cîțiva „mesageri” cu un alt grup care și-a găsit adăpost la cafeneaua Fika. Din cînd în cînd, se mai desprind cîte doi-trei curajoși și o iau la fugă direct prin imensa balta care s-a format în fața cafenelei. Rîd nervos și abandonează misiunea întorcîndu-se pentru o cafea caldă și uitîndu-se parcă dezamăgiți la ploaie. „Eu o să plec cu mașina, dacă mai vrea cineva să vină, vă aștept”, anunță o fată brunetă uitîndu-se la oamenii care tremură în jurul ei. Nu vor însă să plece, încurajîndu-se reciproc, zicîndu-și că nicio ploaie nu ține o veșnicie. La fiecare fulger, studenții suflă în flueierele pe care le poartă la gît, dînd impresia că vor să alunge vremea rea cu cît mai multă gălăgie.

Drumul printre picături de ploaie

Ocrotiți de pancartele mari pe care le poartă deasupra capului, cîțiva dintre studenții care sînt deja uzi pînă la piele pornesc agale spre Palatul Culturii, locul în care absolvenții tuturor universităților din Iași ar fi trebuit să se întîlnească. Pe drum mai dai odată la cîțiva metri de cîte un student care s-a oprit înainte să ajungă la destinație. Cei care deja sînt îmbibați în apă țopăie rîzînd prin bălțile care se întind pe tot bulevardul. Un grup de cinci studenți se oprește la singura tarabă care încă e deschisă. Au fețele acoperite de măști și-i roagă pe băieții care stau în spatele tejghelei să le dea și lor cîțiva covrigi. Stau toți încolonați, spunînd încontinuu „vă rugăm, vă rugăm, vă rugăm!” pînă cînd vînzătorii cedează și acceptă să le dea ceva de mîncare. Rîd zgomotos și se bucură de reușita lor, așteptînd în timp ce-și freacă palmele de parcă ar urma să mănînce cei mai buni covrigi din Moldova.

Cîțiva metri mai depărtare, pe scena amenajată pentru finalul evenimentului „Marșul absolvenților”, se mișcă de colo-colo cîțiva oameni îmbrăcați la costum. Aici trebuia să fie susținute discursurile rectorilor și al primarului însă din cauza ploii niciunul dintre ei n-a mai luat cuvîntul. În spatele scenei, în cele două corturi albe, intră ca într-un mușuroi de furnici colonii de studenți. „Agronomia, Agronomia, Agronomia!”, strigă cei dinăuntru la unison, lăsînd mai apoi ca din corturi să se scurgă sunetul unor melodii populare. Suflă continuu în fluierele care le atîrnă la gît și sar, prinzîdu-se în hore spontane. Cei care nu mai au loc în corturi își găsesc repede ceva de făcut pe-afară, pasîndu-și țigări rulate de la unul la altul, lăsînd în urma lor un nor de fum parfumat.

Țipă unul la celălalt și fac glume pe seama celor care le poartă-n spate steagurile. „Haide, bă, că de cînd tot porți bățu’ ăla după tine parcă ai îmbătrînit”, își tachinează un student la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași colegul care pare deja extenuat. Atunci cînd ploaie se mai domolește, studenții scot pe rînd capetele din cort, verificînd dacă mai există vreun „pericol”. Atunci cînd își dau seama că vremea s-a potolit, ies rînd pe rînd și se-ndepărtează de locul care rămîne pustiu în urma lor.