„Gangul repetenților”, coșmarul lui Brătianu

Unul dintre primele lucruri pe care le află studenții despre Copou este că nu trebuie să treacă niciodată prin „gangul repetenților”.Legenda s-a format în jurul faptului că, în anii comunismului, acolo ar fi fost sediul Securității, unde erau torturați studenți, iar țipetele lor se auzeau pînă în stradă. Cunoscută în mod eronat drept „Casa Conachi”, clădirea din care face parte gangul a aparținut, în Primul Război Mondial, ministrului conservator Dimitrie Greceanu. Acolo au avut loc mai multe ședințe de Guvern, a fost locul de întîlnire a Partidului Conservator, iar înainte de asta a aparținut unui împătimit de jocuri de noroc care, atunci cînd rămînea fără bani, înlocuia suma cu soția sa.

Încă de cînd a pășit pe plaiurile Moldovei, după retragerea din 1916, Brătianu a fost privit de localnici ca principalul vinovat pentru că a intrat în război cu o țară a cărei armată nu mai luptase de cîteva decenii. „Pentru a liniști apele, Brătianu a decis să includă în guvern cîțiva conservatori «ca să nu mai cîrîie»”, povestește Sorin Iftimi, muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, expert atestat în patrimoniu cultural mobil.

Brătianu a urmărit să pună moldoveni în fruntea ministerelor care intrau în contact direct cu războiul; așa a ajuns Dimitrie Greceanu, un conservator, ministru al Lucrărilor Publice, iar George Gh. Mîrzescu, primarul de atunci al Iașului, liberal și susținător fățiș al lui Brătianu, ministru al Agriculturii și Domeniilor, ocupîndu-se și de aprovizionarea armatei. „Moldovenii aveau resurse, știau cum merg treburile, erau cunoscuți și simpatizați de cetățeni”, spune Sorin Iftimi.

Casele cu gazete

Ionel Brătianu stătea într-o casă pe strada Lascăr Catargi, pe unde se află acum Radio Iași, iar guvernul se întîlnea în palatul lui Grigore Sturdza, unde a fost, pînă recent, sediul TVR Iași. Însă I. G. Duca povestește în memoriile sale că, dacă era vorba de o întîlnire de urgență, ședința de guvern avea loc chiar la Brătianu acasă, pentru că acesta avea niște probleme de sănătate și nu se putea deplasa de fiecare dată la palat.

Dintre toate cele aproape 20 de case transformate în ministere, pe Brătianu îl interesa, în mod special, doar una singură – casa conservatorului Dimitrie Greceanu. „Întruniți zilnic de la 17.00 la 19.00, în salonul de la etaj al lui Greceanu, conservatorii puneau țara la cale, condamnînd cu asprime acțiunile neconvenite ale liberalilor”, după cum scrie Ion Mitican, în cartea „Urcînd Copoul cu gîndul la Podul Verde”. Liberalii se întîlneau în casa lui Mîrzescu, care se afla la vreo 500 de metri mai sus, pe dreapta.

Mitican numește vila lui Greceanu „Statul Major al politicii conservatoare”, iar pe cea a lui Mîrzescu, „Statul Major al politicii liberale”. Iar atacurile se lansau zilnic între cele două „Staturi Majore” prin intermediul a două gazete – „Evenimentul”, care publica, pe 4 mai 1917, un anunț prin care invita senatorii și deputații conservatori „joi 4 mai acasă la d. D. A. Greceanu”, și „Mișcarea”, gazeta liberalilor.

Tot la Greceanu acasă, scrie I. G. Duca în memoriile sale, au avut loc și primele întruniri ale guvernului de coaliție, „în biroul lui, o cameră destul de mare, dar fără gust mobilată. Mai totdeauna ne oferea un pahar de Cotnari din vestitele vii ale lui Roznovanu, primul bărbat al soției sale”, scrie Duca. Constantin Argetoianu spunea că „toate cîte s-au întîmplat în politică în cursul anului 1917 sînt legate în amintirea mea de biroul lui Greceanu… Take Ionescu era zilnic la Greceanu”. Dimitrie sau Mitică, cum îi spuneau prietenii, a murit după un asasinat cu bombă în sediul guvernului la București, în 1920.

Chiar dacă, pentru a stabiliza situația în ochii opiniei publice, Brătianu a inclus cîțiva conservatori în Consiliul de Miniștri, și chiar dacă unele ședințe de guvern se țineau în casa lui Greceanu sau în cea a lui Take Ionescu, liberalii mai organizau și întîlniri secrete.

Astfel, urcau în automobile și mergeau la viile lui Kilimoglu, dincolo de pădurea Breazu, pe „o minunată pajiște cu o frumoasă vedere dinspre șesurile Prutului. Zilnic, săptămîni de-a rîndul, ne duceam acolo pe înserate și la umbra unui nuc examinam situația politică și ne consfătuiam asupra măsurilor de luat”, povestește I. G. Duca, în memoriile sale. Acolo, Brătianu dezvăluia ultimele știri de pe front, pe care i le oferea Marele Cartier General, iar I. G. Duca, jurnalistul grupului, oferea știrile cenzurate în gazete, ce veneau prin intermediul telegrafului fără fir al delegațiilor țărilor aliate.

Ministrul care-și juca nevasta la cărți

Casa lui Greceanu, cunoscută astăzi în mod eronat drept „Casa Conachi”, a aparținut, încă de la construire, familiei Hrisoverghi, pînă cînd aceasta a vîndut-o, în 1830, vistiernicului Alecu Sturza. După mai bine de două decenii, coana Lenuța, văduva vistiernicului care murise în 1849, a vîndut casa lui Scarlat Rosetti, ministru de Finanțe al Moldovei. Acesta era atît de  împătimit de jocurile de cărți, încît nu putea să se ridice de la masă pînă nu pierdea tot. „Ba, în momente de strașnică vîntuire prin buzunare, ponta și nevasta, lăsînd-o apoi cîștigătorului să-i plătească datoria, «cum știa ea»”, scrie cu umor Ion Mitican. Cînd soția se întorcea acasă, după ce-și „plătea” datoria, venea încărcată cu daruri, iar Scarlat o întîmpina fericit că avea din nou pe ce să mizeze la cărți.

Conform muzeografului Sorin Iftimi, casa n-are nicio legătură cu familia Conachi, care avea o casă mai în spate. Peste drum de aceasta, aproape de liceul Negruzzi, era casa Vogoride. Încuscrirea dintre cele două familii a rezultat într-o bucată întinsă de teren pentru urmașii lor, ceea ce a dus, în mentalul colectiv, la numirea zonei după acest reper. „Am cercetat lista de chiriași și nu se leagă de niciun Conachi, ba chiar nici în lista monumentelor nu este trecută așa, ci are o denumire generală”, a mai adăugat Sorin Iftimi.

Atunci cînd a fost introdusă linia de tramvai în Copou, au fost expropriate terenuri pentru a lărgi bulevardul. Astfel, mai multe case dintre cele mai vechi au fost demolate, dar unele au scăpat de asta căpătînd, în schimb, ganguri. „La vremea respectivă, cînd s-a alcătuit lista cu monumentele, n-a stat nimeni să cerceteze dosarul fiecărei case. S-a crezut că peste zece ani se va face una mai bună, dar de revizuit s-a revizuit tot din birou, nu de pe teren”, spune Sorin Iftimi, adăugînd și faptul că, deși Iașul are cele mai multe monumente istorice din țară după București, nu are suficient personal calificat pentru a realiza istoricul clădirilor sau pentru a consulta arhivele.

Gangul repetenților

Una dintre superstițiile cele mai răspîndite printre studenții din Iași este că dacă treci prin gangul „Casei Conachi” vei pica examenele. Superstiția este legată, conform unei legende urbane care circulă pe internet, de țipetele pe care le scoteau studenții torturați acolo pe vremea cînd clădirea ar fi îndeplinit rolul de sediu al Securității.

„Probabil e adevărat că a fost sediul Securității, deși despre mai multe clădiri din Iași se știe că au fost sedii”, spune Sorin Iftimi, amintindu-și că supranumele de „gangul repetenților” l-a căpătat de dinainte de a fi student, pentru că așa l-a prins și el în anii ’80. „Nu se știe de cînd pînă cînd a fost sediu al Securității, dar bănuiesc că în anii ’50. Logic dacă o luăm, nu torturezi studenți în Copou, pe bulevardul principal, nici la mijlocul zilei, nici la miezul nopții. Anchete ușoare, cu avertismente, de primă instanță, o discuție, poate se mai făceau. Dar să tortureze lumea nu cred”, a mai spus muzeograful. Tot prin anii ’50 a mai existat un sediu al Securității pe Lascăr Catargi, unde a fost Institutul de Arheologie, într-o clădire cu două rînduri de pivnițe, într-o zonă mai retrasă.

***

Astăzi, încă mai sînt studenți superstițioși care nu trec niciodată prin „gangul repetenților”, însă, chiar dacă o parte dintre ei știu că superstiția vine de la cei torturați de Securitate, nu toți știu că acolo, pentru aproape doi ani de zile, au locuit o mînă de oameni din cauza cărora Ionel Brătianu se plimba singur prin Copou, uitîndu-se din timp în timp spre casele din vale.

Surse foto:

Facebook Meru

catavencii.ro

ziarulevenimentul.ro

wikipedia.org