Patrimoniul cultural se năruie în sălile de judecată
Honoris fără Causa 7 decembrie 2009 Niciun comentariu la Patrimoniul cultural se năruie în sălile de judecată 55Institutele de Cercetare de pe Lascăr Catargi, vechi de aproape două secole, sînt lăsate în paragină. Majoritatea nu au fost renovate de mai bine de 20 ani, așa că zidurile lor se dărîmă sub ochii neputincioși ai cercetătorilor care s-au obișnuit să își redacteze lucrările printre cranii din Neolitic. Reprezentanții Academiei Române, în subordinea cărora se află institutele, ridică din umeri, declarîndu-se legați de mîini de legea retrocedărilor, care nu le permite să le renoveze. Arheologii, antropologii și istoricii nu se plîng însă de condițiile lor de lucru, ci se arată îngrijorați de starea vestigiilor, care s-au degradat în ultimii ani mai mult din cauza indiferenței autorităților decît din pricina trecerii timpului.
Antropologia se studiază printre oase
Cranii stau înghesuite unele în altele, printre picioare de oameni și birouri. Dacă nu ar avea numere de inventariere, nu le-ar remarca nimeni dispariția. Sînt însă păzite de un sistem de alarmă de ultimă generație fixat într-o ușă prinsă de ziduri mîncate de igrasie.
Filiala din Iași a Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române n-a mai fost renovată de 16 ani fiindcă își are sediul într-o clădire revendicată. Astfel, angajații Institutului se văd nevoiți să își desfășoare activitatea într-un sediu cu pereți înnegriți de trecerea timpului și cu zugrăveala căzută pe alocuri, în ale cărui încăperi au fost înghesuite obiectele lor de studiu. Oase și cranii datînd din Neolictic sînt plasate unele peste celelalte prin dulapuri, pe rafturi improvizate, uneori lăsate chiar pe podea, sau mutate în pivnița din curtea sediului.
Clădirea a fost dotată de curînd cu sobe cu încălzire pe gaz și o instalație nouă de electricitate, însă aceasta este provizorie, întrucît nu se poate interveni în structura de bază a clădirii, potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil. „Nu putem modifica decît pe ici, pe colo, pe interior. Pe exterior cade zugrăveala. Avem un sistem nou de alarmă. Dar la ce ne poate folosi, dacă atunci cînd te împingi mai tare în ușă, pică?”, a declarat Maria Știrbu, cercetător științific principal, grad I.
Între anii 1970 – 1993, Institutul a fost mutat de șase ori, urmînd traseul: Corpul B al Universității „Alexandru Ioan Cuza” – Casa BER (actuala filială a Ministerului Sănătății Publice) – Lascăr Catargi, nr. 47 (actualul sediu al Filialei din Iași al Institutului de Cercetări Biologice) – Casa Sadoveanu – Corpul B al UAIC – sediul actual. Numeroasele mutări și condițiile improprii de depozitare au dus la deterioare obiectelor de patrimoniu ale Institutului. „Am muncit ca niște hamali, mutîndu-ne în atîtea sedii în tot acest timp. Am cărat cutii întregi cu oase. Nu atît personalul are de suferit, cît au de suferit colecțiile. Sîntem nevoiți să depozităm cutii cu oase din Neolitic într-un beci din curte”, a explicat Ana Țarcă, cercetător științific principal, grad I, la Secția de Antropologie.
Arheologia se păstrează în beci
„Cioburile” arheologice care nu au mai încăput în beciul plin de umezeală stau în dulapurile de expoziție ale holului în care cad la răstimpuri bucăți de tavan. Rafturile de deasupra stau să se rupă de povara a peste 20.000 de cărți. De aceea pe un perete coșcovit stă scris: „Personalul Institutului de Arheologie este rugat să contribuie cu 5 RON persoana pentru acoperirea sumei restante, reprezentînd banii pentru avocata care ne reprezintă interesele în instanță” (23. 11. 2009).
Principalele probleme ale Institutului de Arheologie sînt igrasia, lipsa de spațiu de depozitare a materialelor de cercetare și bucățile de zidărie care cad de pe pereți. Situația actuală este cauzată de faptul că, de 35 de ani, clădirea nu a mai fost renovată, de șase ani aceasta fiind obiectul unui proces de retrocedare. „Acum mai bine de trei ani a existat un proiect de renovare, dar, din cauza procesului, banii care trebuiau investiți în sediul nostru s-au dus la renovarea sediului principal al Academiei Române.
Am ajuns să facem chetă pentru a plăti avocata care ne apără interesele, pentru a avea unde să ne desfășurăm activitatea”, a precizat Ana Ilievici, bibliotecar la Institutul de Arheologie. Personalul de aici nu se plînge însă de condițiile în care trebuie să lucreze, ci de modul în care acestea afectează starea vestigiilor. „Am scos cioburile (n.r.: fragmente din oalele din lut descoperite de către cercetătorii Filialei din Iași) și le-am depozitat într-o pivniță din curte, ca să punem cărți în dulapuri. Nu este normal să fim nevoiți să punem obiecte care fac parte din patrimoniul național, într-o pivniță, într-un mediu umed care le va deteriora inevitabil”, a mai precizat Ana Ilievici. Cît privește colecția de cărți din patrimoniul bibliotecii este în continuă creștere, spațiul alocat acesteia este același ca la începutul anilor 1970, cînd a fost stabilit actualul sediu.
În scopul rezolvării problemelor, membrii institutului așteptă deznodămîntul următoarei înfățișări la tribunal care va avea loc în primăvara anului 2010. „Institutul de Arheologie și cel de Antropologie au termenele de judecată abia în martie, respectiv în aprilie, anul viitor, fiind cazuri avansate la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, în general, cei care revendică imobilele nici nu locuiesc în țară, motiv pentru care procesele se întind pe perioade lungi de timp”, a menționat Irina Apostol, consilier juridic din cadrul Filialei din Iași a Academiei Române.
La Istorie se repetă doar procesele
Rețeaua electrică e nouă. La fel și sistemul de încălzire. Ce-i drept, cîte un tavan stă să cadă, însă pe angajați nu-i îngrijorează starea sălilor de aici. Îi îngrijorează mai mult ce se va decide în sălile de judecată.
Angajații Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” au aceleași nemulțumiri ca și colegii lor de la celelalte instituții. „O parte a clădirii a fost revendicată. Condițiile în care ne desfășurăm activitatea constituie o problemă foarte delicată. Au fost făcute modificări la rețeaua electrică, la conductele termice însă clădirea este foarte veche și necesită intervenții mai serioase. Noi sperăm că vom obține finanțare, pentru a renova măcar, ținînd cont că nu putem interveni în structura clădirii (n.r. din cauza procesului de retrocedare în care este implicată clădirea). Plafoanele constituie una din cele mai grave probleme”, a precizat Gheorghe Cliveti, director adjunct al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”.
Clădirea este revendicată de doi cetățeni israelieni de origine română, care au intentat proces reprezentanților Filialei Ieșene a Academiei Române. În luna iunie a acestui an, Lascăr Wachtel a demonstrat, conform unui memoriu trimis Tribunalului din Iași, că imobilul a aparținut părinților săi, Sofia și Heinrich Wachtel. „Institutul de Istorie A.D. Xenopol va avea următoarea înfățișare chiar luni (n.r.: 7 decembrie a.c.) la Tribunalul din Iași. Procesele de genul acesta se întind pe perioade lungi. Deocamdată nu s-a ajuns la nici o concluzie clară”, a declarat Irina Apostol, consilier juridic pentru Filiala din Iași a Academiei Române.
Nici Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” nu a mai suportat de mult timp consolidări esențiale. În prezent, el se află în proprietatea Casei Regale. „Institutul și-a mutat sediul aici de la începutul anilor ’70. Noi stăm aici prin bunăvoința lor (n.r.: membrilor Familiei Regale). Singurele modificări aduse clădirii s-au produs prin mansardarea corpului IX al institutului care s-a făcut defectuos și a adus multe stricăciuni structurii clădirii”, a declarat Gabriela Haja, cercetător științific principal, grad I.
Academia Română se spală pe mîini
Reprezentanții Filialei din Iași a Academiei Romane ridică din umeri cînd vine vorba despre situația institutelor de pe Strada Lascăr Catargi. Lipsa condițiilor propice și a renovărilor este pusă pe seama proceselor de revendicare ale imobilelor din ultimii ani, cu toate că în respectivele clădiri nu s-a mai modificat nimic de aproape 20 de ani. „Sînt clădiri vechi, revendicate și nu putem interveni în repararea lor. Sînt probleme mari la Institutele de Arheologie, Istorie, Antropologie. În cazul a două dintre ele procesele ajungînd la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu putem face nimic pînă nu se finalizează aceste procese. Avem în vedere proiecte de reabilitare și de mărire a spațiului pentru depozitarea de materiale în cazul Institutului de Arheologie. În funcție de ce se va întîmplă în martie vom vedea”, a declarat Radu Rachieru, director – adjunct al Filialei din Iași a Academiei Române.
Cum, în condițiile actuale, nu se poate interveni în structura de bază a clădirii, potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național, angajații institutelor de cercetare științifică își vor continua munca pînă la rezolvarea proceselor de retrocedare sub tavane picate pe alocuri și printre mormane de oase. „Pentru altele se găsesc bani, însă cultura e mereu lăsată ultima. Nu avem ce face”, s-a resemnat Ana Ilievici, biliotecara Institutului de Arheologie.
Cercetătorilor din istorie, antropologie sau arheologie le rămîne doar confortul de a avea încă în preajmă materialul de studiu. Asupra acestora nu se pot emite pretenții de retrocedare.
Alexandra PANAETE
Gianina PETRUCĂ
Adaugă un comentariu