Tușul s-a uscat în turul al doilea
Povești fără timbru 7 decembrie 2009 , de Opinia Studențească Niciun comentariu la Tușul s-a uscat în turul al doilea 2In Lleida, votarea pentru președinție a fost ca o gheișă neîndemînatică. Puțini s-au întors și a doua oară. Unii din milă, alții de necaz, alții din furie, alții să vadă cu ochii lor de se mai poate face ceva ori ba. Românii nu s-au mai înghesuit, ca în primul tur, să-și spună părerea, n-au mai făcut cozi pînă la automatul de cafea, n-au stat la rînd cu orele, cu copii in brate și inima acasă, între Carpați.
N-au mai venit cu drag, cu simț civic, cu chef de-a mai vorbi despre rănile României, cu chef de-a mai inventa vindecări. Pixuri au fost destule, formulare asemenea, ba de data asta au pus și scaune și mese, să nu-ți mai scrii CNP-ul pe spatele cumnatului. Dar voturi ioc. Urnele care acum o săptămînă erau doldora de voturi, acum luceau trei, tot atît de golașe ca și camera lungă, cu ferestre înalte.
Au plecat acasă
„Unde ți-s, bre, neamurile?”, îl întreabă pe bărbatul din fața mea junele responsabil cu lipitul abțibildului. „Eu le-am zis să vină, că doar din doi, pe unu’ trebuie să nu-l vrea mai puțin decît pe ălălalt, nu?”, îi răspunde cu ton de scuză, ștergîndu-și șapca cu mîinile muncite. „Dar la voi, s-a votat? Că tăt neamul de-a lu’ Costică sînteți în Lleida”, i-o întoarce bărbatul, fără să-l privească. Și toți cinci cîți sîntem în cameră ne-ntoarcem capul după răspuns. „Au plecat acasă, că-i mai ieftin biletu’ pînă pe 15, joi plec și eu. Ne-om vedea de Anu’ Nou”. Și conversația e ruptă de perdeaua cabinei. Peste masa cu multe ștampile cu tușul uscat iar se așterne liniștea și parc-o apăsare îndreptățită.
În fața Centrului Civico del Centro Historico din Plaça de l’Ereta așteaptă cuminte de azi dimineață o mașină de poliție. De cum ai intrat înăuntru, te-au întîmpinat doi polițiști plictisiți, plimbîndu-se cu mîinile la spate, cu liniștea că nimic nu are să se întîmple. Te-au salutat amîndoi cînd ai intrat și parcă nu ți s-a părut cînd ai avut impresia că vezi o urmă de satisfacție pe fața lor. Au crezut că, noi românii, în ziua asta mare, cînd avem un curs de istorie de cîrmuit, le vom da de furcă. Dar, nu, i-am dezamăgit. Și-am impresia că nu doar pe ei.
Laura BABAN (Spania)
Autor:
Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.
Adaugă un comentariu