Cuplul cu bucătăria pe hol
1001 de chipuri 28 februarie 2010 Niciun comentariu la Cuplul cu bucătăria pe hol 1„Puțini știu cît costă o cutie de lapte praf de calitate. Ca să nu mai vorbesc de Pampers, alimentația diversificată sau haine”, spune apăsat Ionel, trăgînd cu sete din țigară. E doctorand la Facultatea de Litere și, la 34 de ani, are deja opt ani de cînd stă în căminul de familiști C11, din campusul Codrescu.
Își împreunează sprîncele și își sprijină brațele de pervaz, stingînd apăsat țigara: „Au trecut mulți ani de cînd m-am căsătorit. Oare am 10 deja? Era în vara de după primul an de facultate. Dar noi prin căsătorie am oficializat o relație care era stabilită deja de mult timp” Cînd îl întreb de soție, pe față i se așterne un zîmbet cald care îi alunecă încet spre paharul aproape gol de pe pervaz: „Pe Oana o cunoșteam cu cîțiva ani înainte să venim la Iași. Am stat separat un semestru, dar ne-am mutat în cămin pentru că ne era mult mai ușor să ne vedem, și mai legal. Nu mai păzeam controalele noaptea”.
O ușă trîntită îi distrage atenția. Își ridică privirea din pămînt și se uită spre locul din spatele dulapului de unde s-a auzit zgomotul. Pe hol, băiatul său de patru ani și jumătate, Andrei, țipă la mama lui care încearcă zadarnic să îl potolească. „Vreau și eu să merg cu tata”. Ridurile de pe frunte îi dispar odată ce îi aude vocea. „Vara se lucrează în fiecare an în cămin. E praf, mizerie, gălăgie, ca pe un șantier. Andrei al meu nu se mai sperie acum nici de cutremure. Avea un an cînd au schimbat instațiile electrice, a cîntat o lună rotopercutorul de Crăciun”.
Copilul crescut din bursă
Situația nu a fost la fel de ușoară cînd a venit vorba să îl crească. Cursurile sărite și joburile schimbate mereu au fost rețeta pe care o schimba cu soția sa, periodic. „Făceam cu rîndul, chiar și cînd lucram. Unul renunța la cursuri și la job, iar celălalt mergea la facultate, și tot așa. Și banii sunt o problemă la fel de mare”.
Cu toate greutățile, nu regretă anii petrecuți în cămin. „Nu e suficient confortul pentru un copil în creștere, iar după 25 de ani trebuie să te întreții și singur, deși bursa de doctorat te ajută”.
La ieșirea din cameră, copilul deschide ușa camerei de alături. Uitîndu-se spre el, Ionel îmi spune cu o voce domoală și cu ochii aprinși: „Ca familist, căminul e casa ta pentru că ți-ai întemeiat o familie în camera din cămin. Nu știu dacă vecinii de bloc se ajută în miez de noapte cum o facem noi”.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu