Prizonierii zalelor de mătase

Fetișurile s-au mutat în „Club Hand”. Chitara electrică și basul au fost singurele care au trecut barierele încăperii în noaptea de sîmbătă, 15 mai, hipnotizînd cu decibelii lor mai bine de 200 de tineri. Nemulțumirile legate de căldură și lipsa de spațiu s-au risipit printre melodiile trupelor ieșene Mat și Toy Machine. Ele au cîntat în deschiderea concertului, făcînd trecerea spre mult așteptata Vița de Vie, ce și-a lansat noul album la Iași.

„Are cineva niște oxigen?”, se auzea prin fiecare colț al Clubului Hand, sîmbătă noaptea. Cu geamurile ferecate, singura scăpare părea a fi barul, prea puțin dotat pentru ceea ce avea să urmeze.

Dacă barmanul se mișca rapid printre lăzile de bere pentru a potoli setea mulțimii cu licoarea din hamei, în mijlocul localului se coagula nucleul ce avea să ardă la foc maxim pe tot parcursul serii. În tot timpul acesta, adolescenții derutați își afișau tricourile cu trupe ca pe niște bilete de liberă trecere și se pierdeau prin mulțime. Fascinați de melodiile „furate”, dar și proprii, interpretate de ieșenii de la Toy Machine, își găseau loc printre cei „de-ai casei”.

„Suntem geniali, nu?”, se distinge în sfîrșit vocea solistului de la Mat, care pînă atunci își forțase plămînii și corzile vocale cu cover-uri de la Limb Bizkit și Slipknot. „O întrebare cam retorică, frate”, răspunde amuzat un tînăr după ce și-a șters cu tricoul fruntea asudată, trăgîndu-și suflul pentru următoarea melodie. Într-un dans ce semăna mai mult cu un ritual de război, toți au izbit de pămînt regulile sociale sau măcar colegii de dans, amestecîndu-se într-un Ying și Yang al tricourilor negre și al busturilor goale.

Bilețele de dragoste pe sticle de bere

„I-am spus prietenului meu că Despot e singurul cu care l-aș însela. Rezist și la 60 de grade, rezist și la cianură numai să-l văd”, se scuză Adina între două guri de bere și-o porție de rîs. Îndată ce n-a mai auzit chitara electrică a celor de la Mat, și-a apucat grăbită colega de-o mînă și a tăiat o linie oblică prin mulțimea, pînă la scenă, „să-l vadă mai bine”. Ca ea, alte două rînduri de fete proptite în fața scenei alungau fumul cu mîinile anemice pentru a-i vedea pe cei de la Vița de Vie.

Aplauzele și țipetele au izbucnit din toate colțurile încăperii odată cu una din melodiile din noul album, „Fetish”. Melodiile au curs una după cealaltă la fel de ușor ca trupurile slabe ale unor pletoși pe mîinile mulțimii, pînă în colțul opus al clubului. Amețiti de vaporii de alcool, tinerii au continuat înflăcărați mișcările din cap, îngroșînd melodiile cu propriile voci.

„Voi sînteți obișnuți cu căldura, la dracu’, dar la noi e prima oară cînd cîntăm aici. Nu avem anduranță, trebuie să ne vedem mai des”, au venit cuvintele magice, ce au făcut liceencele să clipească ademenitor și să viseze că baladele din playlist le erau dedicate.

Discoteca e prea mică

Starea specifică sfîrșitului anilor ’90 și-a făcut loc printre busturile goale din local odată cu piesele mai vechi ale trupei, precum „Vino la mine”. Îndemnul a fost suficient pentru ca o brunetă să se urce pe mesele din butuci, etalîndu-și hainele în culori de camuflaj, cu accesorii care puteau fi folosite foarte ușor pe post de arme. Numai „Basu’ și cu toba mare” a făcut-o să coboare pentru a se alătura celorlalți fani, ce săreau unii-ntr-alții mai ceva ca popcornul într-un ceaun încins.

Spre finalul programului, tot ce publicul mai era în stare să îngaibe era cuvîntul „Varza”, nu pentru a cataloga prestația bucureștenilor, ci pentru a-i auzi cîntînd în continuare, însă au fost nevoiți să se mulțumească cu „Ozosep”. După ultima melodie, membrii trupei s-au retras în afara scenei, unde pe fundalul aplauzelor neîncetate au avut parte de o surpriză cum nu au mai văzut la concerte: o mireasă furată care dădea din cap.

Gianina PETRUCĂ