Navetist de bunăvoie
1001 de chipuri 16 iunie 2010 Niciun comentariu la Navetist de bunăvoie 2În curînd i se vor termina și cupoanele CFR. A mai rupt o fîșie în urmă cu o săptămînă, iar weekendul viitor va pleca din nou. Cam o dată la două săptămîni Andreea se urcă în trenul care duce spre Cluj pentru a se întîlni cu Adi, prietenul ei.
Oricum, nu contează, va plăti un bilet întreg, mai ia din cupoanele de la sora ei, doar e în situația asta de mai bine de doi ani de zile. Cele nouă ore petrecute în compartiment n-au fost grele decît la început, cînd s-a dus pentru prima oară după băiat, și chiar de ziua lui. Treptat, a învățat și fiecare stație și a învățat cum să iubească de la distanță.
„Mama lucrează la CFR și la Frasin trebuia să meargă cu echipa, să repare căile ferate de acolo și atunci am mers eu cu soră-mea. Împreună cu doi colegi am fost să vedem împrejurimile zonei și cele de ale locului”, continuă fata. Iar dintr-o împrejurime în alta a ajuns în fața unui bloc și, dintr-un grup de adolescenți, l-a văzut pe Adi, „puștanul blond”. „M-am dus direct la el, că altfel nu aveam cum să fac cunoștință cu el. Așa sînt eu, cînd îmi pică cineva cu tronc, mă duc înainte”, mărturisește Andreea.
Cu numerele de telefon schimbate și cu mesaje de dragoste „luate de pe Internet” cei doi și-au mai vorbit doar vreme de o săptămînă. În ziua respectivă nu au stat de vorbă decît o după-amiază, ulterior ea s-a întors acasă, la Pașcani, ce-i drept și Adi i-a spus că are o prietenă de un an – „dar atunci am stat de vorbă mai mulți oameni deodată”.
Despre CFR, numai de bine
Adolescentă sau nu, Andreea și-a întors privirea după el cu prima ocazie cu care mama ei a mers în Frasin. Era hotărîtă să îl caute din nou, dar nu știa prea multe despre el: văzuse că are părul blond și auzise că stă în zona parcului. A mers din chioșc în chioșc, întrebînd de fiecare om în parte, „după cîteva ore de mers cu sora mea am ajuns în parc, unde se aflau trei băieți. Doar unul se încadra în descrierea mea, dar nici măcar eu nu îmi puteam da seama dacă el e sau nu. Ca să scap de dubii, m-am dus direct la el. (…) Ajunsă lîngă el, îl intreb «tu ești Adi?», la care el zîmbind, îmi zice «Tu ești din Pașcani, nu?». Mi-am dat seama că îl găsisem, și nu numai atît, că își amintea de mine”.
Și au făcut schimb din nou de numere de telefon, nu le-au mai șters, iar acum Andreea se gîndește că peste jumătate de lună se va muta cu „blondul slăbuț” în Cluj, iar acolo își va face și masterul. Are încredere în ea și-n viitorul care i se arată, au stat împreună îndeajuns de mult să-și dea seama că se potrivesc, vara trecută n-au fost despărțiți decît o săptămînă, iar „acum mă gîndesc că dacă nu făceam asta atunci, nu mai eram împreună”.
George GURESCU
Adaugă un comentariu