Ce înseamnă pentru profesori sfertul academic

Chiar dacă salariile au fost reduse cu 25% încă din timpul verii, odată cu începerea anului universitar, profesorii au văzut că tăierile bu­ge­tare au ajuns chiar și la 40% din remune­rațiile lu­na­re. Mai mult, în­ce­pînd cu 2011 s-ar putea elimina chiar și spo­rul „de doc­torat”, care ajungea la 15% din sa­la­riu. Cei mai afectați ce aceste reduceri sînt asistenții, preparatorii și lectorii care au ajuns să pri­mească în jur de 800 de lei. La rîndul lor, profeso­rii se confruntă cu faptul că nu există su­fi­cient per­so­nal academic pentru numărul de studenți. Sta­tul nu a deblocat încă pos­­turile, iar tinerii re­nun­ță din ce în ce mai mult la perspectiva unei ca­­riere în mediul universitar.

Decizia de a reduce salariile bu­ge­tare a venit ca o măsură economică pentru a echilibra bugetul statului. Una din cele mai importante măsuri luate în acest sens a fost Legea 118 din 2010, care a intrat în vigoare de pe 1 iulie a acestui an. Adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, cea mai importantă prevedere a actului legislativ constă în reducerea cu 25% a tuturor veniturilor din mediul bugetar.

Pe lîngă aceste procente tăiate din salariul de bază, profesorilor le-au fost eliminate majoritatea spo­ru­rilor pe care le primeau, precum: salariul de merit, sporul de „instalare” oferit preparatorilor sau asistenților și gradația de merit. De asemenea, alte sporuri care au fost tăiate sînt cele pentru per­soa­­nele aflate în funcțiile de conducere din învățămîntul superior de stat, indemnizații care se ridicau la 10-15% din salariul de bază pentru un șef de ca­te­­dră, 15-20% pentru directorul de de­partament sau 20-30% pentru decan (conform art. 91 din Legea 128 din 1997).

Mai mult, conform articolului 2, alineatul e (din cadrul legii pe 2010), profesorilor le-au fost reduse și sub­ven­ții­le pe care le primeau în cazul de­pla­să­rilor științifice sau ajutorul pentru pla­ta chiriei.

„Două la prefectură, două la primărie”

Eliminarea sporurilor, reducerea salariilor și a celorlalte venituri co­ne­xe au adus o micșorare a remunerației cu mult de 25%, după cum vorbeau autoritățile la vremea res­pec­tivă. „Am pierdut sporuri care erau cuantificate pe la 20%, acestea erau trecute în contractele colective de muncă, am pierdut apoi 15% prin eliminarea «salariului de merit»”, a declarat prof. univ. ing. Anton Hadăr, pre­șe­din­tele Federației Naționale Sin­di­ca­­le „Alma Mater”.

Aceeași precizare ține să o facă și conf. univ. dr. Tiberiu Șoitu Conțiu, cancelarul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, astfel că cele 25 de procente aplicate, teoretic, în­su­­mea­­ză chiar și 45% din salariul pe care l-ar fi luat, în mod normal, un ca­dru didactic. „Dacă este să calcu­lăm acum cronologic, acest 25% s-a apli­cat la toate drepturile salariale, dar, anterior, au fost operate celelalte re­duceri de sporuri. Cu siguranță că su­ma este mult mai mare decît 25%. În ultimul an și jumătate am învățat că nu mai sînt modificări la salariu în sus, ci numai în jos”, a continuat profesorul.

De asemenea, prodecanul Fa­cul­tă­ții de Electrotehnică, prof. univ. dr. ing. Gheorghe Băluță spune că nu­meroase cadre didactice s-au trezit în situația în care nu își mai pot plăti cre­ditele pe care le-au făcut la bănci. „Cine nu simte domnule? Să vă spun că am luat o casă cu credit în bancă și am contat pe banii aceștia. Banca mi-a acordat creditul pe salariul ini­țial, iar 25% cumulate cu 25% ale so­ției mele s-au dus într-un salariu al unei familiii, vă dați seama ce dramă este? Numai la noi se poate întîmpla asta, în România”.

Un preparator universitar, la concurență cu lăcătușii

Un motiv pentru care sistemul educațional este cel mai afectat de aceste măsuri de austeritate ar fi și faptul că salariul finit pe care profesorii îl primeau era format, într-o pro­porție de pînă la 30% din spo­ru­ri­le pri­mite. Acum, printre cei mai afectați de aceste măsuri sînt „debu­tan­­ții” din sistemul universitar, în­ce­pînd cu preparatorii, asistenții sau lec­to­rii.

Liderul „Alma Mater” Anton Ha­dăr spune că în momentul de față salariul unui preparator ajunge la 800 de lei, iar „dacă este un asistent cu o mai mare vechime, salariul ajunge la 800-900 de lei, depinde și de universitate, pentru că unii din rectori, ca să îi țină, le-au mai dat niște adaosuri, dar de acum acestea nu mai pot fi date, după noua lege”, a mai adăugat acesta.

Conf. univ. dr. Cor­ne­liu Mun­tea­nu de la Facultatea de Eco­no­mie și Admi­nis­tra­rea Afa­cerilor accentuează aceeași idee și spune că, dacă pentru pro­fesorii cu o vechime mai mare, a­ces­te reduceri sînt cît de cît amortizate, în ceea ce îi privește pe tineri, si­tuația este mai dificilă. „Eu sînt și într-un segment de vîrstă în care mi-am rezolvat niște lucruri materiale, nu mai am de făcut investiții majore, dar sînt ăia micii care au de cumpărat un apartament, au cheltuieli mai mari”.

Reducerile bugetere sînt re­sim­țite în primul rînd de acești debutanți, recunoaște și prof. univ. dr. Codrin-Liviu Cuțitaru, de la Fa­cul­tatea de Litere (UAIC): „Sa­la­riile asistenților și preparatorilor erau ridicol de mici chiar înainte de apli­carea măsurilor de reducere, dar după, fără îndoială că ei sînt primii care resimt acest lucru. La salariile pu­țin mai mari – bineînțeles să nu credem că sînt enorme – scăderea este pu­țin amortizată, dar sumele sînt mai mari. Gradele mici sînt primele pe lis­tă afectate”.

În ceea ce îi privește pe tineri, aceste măsuri de austeritate îi vor face să se orienteze către un domeniu mult mai profitabil, mai ales în con­di­țiile în care, declară și Anton Hadăr, sporul pe doctorat se va eli­mi­na începînd cu anul viitor. „Acesta s-ar scoate din 2011, pentru că pe anul în curs, el a fost dat sub formă de indemnizație compensatorie și nu s-a simțit foarte mult; De la anul vom avea pierderi semnificative, 15% dintr-un salariu. Acum un lector are 1100 de lei, calculați dumneavoastră și veți vedea că aveți un salariu de 850 de lei. Un conferențiar care are acum 1700 de lei va ajnge la 1400 de lei, nici măcar un lăcătuș de la RATP nu are atît”, a mai adăugat liderul sindical.

În momentul de față se poate vor­­bi și de un dublu paradox, pe deo­par­te, ministerul de resort și universitățile se plîng de lipsa unui personal academic calificat, iar, pe de altă parte, posturile sînt blocate de mai bine de doi ani. „Sîntem oarecum într-o situație de voită ipocrizie. Acest lucru se întîmplă pentru că una dintre principalele acuze sau puncte slabe aduse universității este că nu sînt acoperite posturile la un raport optim, calculat în funcție cu numărul de studenți. Pe de altă parte, creș­te­rea numărului este blocată și este im­po­sibil să fie susținută de universități din punct de vedere financiar”, a precizat conf. univ. dr Tiberiu Conțiu Șoitu.

Avem niște doctoranzi, cum procedăm?

Posibilitatea ca sporul pe doctorat să nu se mai dea ar fi un alt factor care ar duce la plecarea asistenților sau preparatorilor. În primul rînd, doc­toranzii beneficiau necondiționat ,vreme de trei ani, de bursele în valoare de 1800 de lei, bani veniți prin di­fe­rite fonduri europene. Simultan, ei puteau să mai cîștige din urma activităților de cercetare sau academice pe care le susțineau în uni­versitate. Astfel, un doctorand ar fi putut cîștiga și 2500 de lei, însă în momentul în care termină doctoratul și rămîne în sistem, salariul lui scade la 800 de lei.

„Vă dați seama că este o cădere, iar mulți nu o suportă și pleacă afară. Dovedim încă o dată cît de ineficienți sîntem. Investim în tineri, pentru ca mai apoi să plece în afară. De la 2500 de lei să treci la salariu de 800 de lei, nu mai rămîne nici unul, indiferent ce o fi. Eu zic că 75% din tineri pleacă în momentul în care își pierd bursa doctorală, investim ani pentru a benefica de pregătirea tinerilor noștri dar poate în alte țări”, a adăugat Hadăr.

De asemenea, în ultimul an, acordarea burselor doctorale a cu­nos­cut numeroase întîrzieri, iar în acest sens, conf. univ. dr. Olimpia Iacob de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” vorbește și despre lipsa interesului venit din partea tinerilor. „În acest context se devalorizează procesul Bologna. Îndepărtîndu-se acest spor doctoratul nu mai devine atractiv din punct de ve­dere economic. Ilegalitatea este evi­dentă și va du­ce la un dezinteres pentru pre­gă­tirea sta­giului de doctorat”.

Voluntariat, pe timp de criză

Un caz special îl constituie și rolul profesorilor pensionari, dar, care, printr-un contract cu universitatea, continuă să predea anumite cursuri. La Universitatea de Me­di­ci­nă și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, prof. univ. dr. Ostin Mungiu este îndrumătorul a peste zece doctoranzi. Dacă înainte de mă­su­rile de austeritate pentru activita­tea sa era remunerat, în momentul de față este, după cum spune chiar el, vo­luntar: „îndrum doctoranzi, fac cercetare, dar o fac fără bani”. Din lipsa personalului, profesorii universitari nu mai pot apela la asistenți pen­tru a le completa activitatea di­dac­tică, aceștia văzîndu-se în situația în care trebuie să-și susțină atît cur­su­­rile, seminariile și laboratoarele, cît și îndrumarea doctoranzilor.

În momentul de față, partidele din arcul guvernamental vorbesc, pe seama proiectului Legii Salarizării Unice, deja de posibile măriri ale salăriilor. În schimb, profesorii văd cu scepticism acest lucru, spunînd că sînt foarte mici șansele ca salariile să revină la nivelul inițial în următorii doi ani. De asemenea, ei se tem acum că punctele de calcul ale vii­toa­relor re­mu­nerații să nu se aplice pe actualele salarii, făcute în baza Legii 118.

„Sîn­tem aproape sigur că în cazul zonei în­­vățămîntului superior aceste mă-su­ri nu vor dura mai puțin decît în restul zonelor educației, dar, pe de altă parte, salariile din universitate sînt totuși mai mari decît în preuniversitar și se va merge pe o recuperare gradată, eșalonată. Se va reajunge ceva mai tîrziu la nivelul anterior scăderilor”, a adăugat conf. univ. dr. Conțiu Șoitu Tiberiu. Cu toate că discuțiile purtate pe seama Legii Sa­larizării Unice promit măriri bu­ge­tare pentru cei cu salariile mici.

***

Reducerile bugetare afectează, într-un final, mai mult decît fluturașul de salariu, iar calitatea în­vă­ță­mîn­tului va avea de suferit. În con­di­țiile în care nici nu există suficient per­sonal, nu sînt nici măcar pentru aceș­tia bani, iar absolvenții ajung să lu­creze într-un alt domeniu decît în cel în care și-au luat diploma, aceste de­cizii luate cu rol temporar, vor afec­ta viitoarele generațiii.

Conform raportului „Baro­me­trul calității” pentru 2009, emis în ia­­nuarie 2010, de Agenția Ro­mâ­nă de Asigurare a Calității în În­vă­ță­mîn­tul Superior, România se află printre țările cu cele mai mici rate de par­ticipare în programe de de dez­vol­­tare continuă și profesională. „Doar 29% dintre studenți consideră, în mare și foarte mare măsură, că pentru a reuși în viață, trebuie să termini o facultate”.

George GURESCU