Cînd au îmbătrînit salcîmii
1001 de chipuri 2 noiembrie 2010 Niciun comentariu la Cînd au îmbătrînit salcîmii 0Ei îi place germana din clasa a cincea, de asta a optat la facultate pentru profilul Germană-Engleză. Iar semestrul următor va pleca cu bursă Erasmus în Germania. Dar, pînă atunci, își ocupă fiecare duminică cu o pasiune pe care foarte puțini tineri o mai au: e voluntar la un azil de bătrîni. Iulia e o studentă timidă care n-avea prea mulți prieteni în liceu. „Eu de la școală mergeam la bibliotecă, apoi dormeam și a doua zi făceam același lucru”, îmi spune, de parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume.
Iulia face parte din Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români(ASCOR) din clasa a XII-a și de două ori a încercat să se implice în proiecte care vizau casele de copii. „Îmi sînt tare dragi copiii, dar cred că nu mi-a fost dat să lucrez pentru ei”, spune sprijinindu-și mîinile împreunate de bărbie.
„Mama m-a avertizat că voi deveni mai închisă și tristă din cauza azilului. Dar nu e așa. Eu mă încarc de energie la ei și cînd plec de acolo, simt o mare liniște sufletească” îmi mărturisește cu privirea pierdută între mesele cafenelei studențești. Spune despre bătrîni că sînt foarte copilăroși, iar „unii sînt tare fericiți cînd ne văd, dar sînt și unii închiși în ei. Privesc mereu în jos, cu ochii fixați pe ceva, se întreabă probabil de ce au ajuns acolo” îmi povestește ea coborînd privirea, precum cei despre care tocmai mi-a vorbit.
„Stau în grupulețe, ca la liceu”
Îmi spune că nu îi este frică să îmbătrînească. „Eu știu că voi ajunge ca ei, e firesc. Dar nu vreau să ajung unde sînt ei”, continuă ea. „Cînd am mers prima dată, am plîns. Îmi amintesc că o bătrînă m-a strîns de mînă și a început a plînge și ea. Sînt emoții pe care nu le poți explica”, îmi povestește tînăra cu tremur în glas. Crede că oamenii pe care îi întîlnește acolo sînt fascinanți. „Am cunoscut o bătrînă care a venit acolo doar pentru a-și face o prietenă de suflet. Însă a rămas foarte dezamăgită cînd a văzut că oamenii nu sînt uniți, stau grupați. Știi, ei formează grupulețe, exact ca în liceu”. Cel mai emoționant caz pe care și-l amintește este cel al unei bătrîne care a întrebat-o odată dacă au înflorit salcîmii. „Eu tocmai ce mirosisem o floare de salcîm înainte să vin. I-am promis că îi voi aduce una cînd mă întorc. S-a bucurat așa tare”.
Iuliei îi place să facă oamenii fericiți. Se întreabă dacă cineva va face același lucru pentru ea cînd va fi bătrînă. Dacă îi va aduce o floare de salcîm.
Cristina BABII
Adaugă un comentariu