Florida în țara vinurilor
1001 de chipuri 15 noiembrie 2010 Niciun comentariu la Florida în țara vinurilor 0„Mie îmi ziceau «banana», iar vara mea era «portocala»”. Asta se întîmpla prin clasa întîi, cînd Florida se ascundea în ultima bancă a clasei și făcea eforturi să descifreze scrisul învățătoarei. „În primele luni, mergea mama cu mine, ca să mă apere de colegi.
Oricum, m-am mai dus pînă în clasa a treia, după aceea m-am lăsat”. Florida strînge o urmă de prosop umed în mîini și își adună picioarele sub pat, rușinată. De sub mîneca tricoului răsare un tatuaj, o mîzgîlitură. „Scrie Semar, e numele soțului.” Pe brațul stîng, în loc de brățară, stau, scrise școlărește, inițialele copiilor.
„Credeți că am plecat pentru că mă lăfăiam în bunătățuri? Aveam copilul acela care doarme sus, de șapte luni, pe care l-am luat cu mine în Franța”. Alături, moțăie încă unul, învelit în pături colorate ca într-un cocon și trezit, în răstimpuri, de vocea gravă a unei prezentatoare de pe Kanal D. „Am plecat în primăvară, am înțeles că este de muncă, iar soțul meu stătea acasă cu mine. Două săptămîni am trăit într-un hotel pentru țigani, făceam curat prin cameră, spălam podele, făceam munci gospodărești. Apoi, m-a dat afară. Unde să mă duc? Pe «plaț», acolo măcar erau mai mulți”. Adică, la marginea șoselei, pe o cocoașă de pămînt, în vînt și cu un cort pe post de acoperiș deasupra capului.
Unde s-a oprit civilizația
Mîncau la comun, din căldări și ceaune, iar cînd se întorceau femeile cu palmele goale, bălăbănindu-se pe lîngă fustele plisate, Florida știa că trebuia să se așeze pe o bancă din parc. „O singură dată am primit de la un francez zece euro, ce bucurie a fost atunci pe mine!” Sau să se furișeze într-un magazin și să iasă de acolo cu niște felii de salam strecurate în scutecul băiatului. Cînd a venit roiul de polițiști și au început să li se cutremure corturile, a știut că va ajunge acasă, în România. „Îmi doream mult să mă întorc, m-am înscris pentru bilet, m-am rugat de doamnele de la aeroport să mă trimită acasă, dar mi-au dat o hîrtie în care scria că trebuie să aștept încă trei luni. Noroc de polițiști.” Acasă, Florida vinde șosete și ciorapi și stă la șuetă cu romii de peste drum.
„Noi sîntem, cum să zic, țigani mai civilizați. Tot n-avem dreptul să purtăm pantaloni, femeile, dar dacă vorbim cu alți bărbați, ne lasă soțul. Ele, cele cu fuste colorate și cozi, sînt femei din șatra căldărarilor. Acolo, miresele se cumpără de pe la 12-13 ani”. Florida, din Piatra Neamț, s-a mutat în Iași la 16 ani. Își aruncă un braț și lățește o muscă. Podeaua e umedă, proaspăt spălată. Diseară, Semar îi va aduce lapte bătut.
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu