Muncă-n zi de sărbătoare

Este ziua națională a României, o­ra cinci după-amiază, iar omul aș­teap­tă în gara din Iași să plece trenul spre casă. Mihai lucrează ca zilier în construc­ții și de 1 decembrie a muncit. „Pa­­tronul nu cunoaște asta, el vre să ter­mini mai răpidi”, îmi zice po­tri­vin­du-și fesul pe cap, abia de i se mai văd sprîn­cenele.

Apoi continuă „eu cînd m-am angajat la el, l-am întrebat da­că ari de muncă pînă la iarnă, acuma nu pot să-i cer să stau acasă că mîini nu mă mai primește. Pot să stau eu a­ca­să cum stau aiștia de la stat?”. Vara n-a găsit nimic de făcut și acum este ne­voit să muncească șa­se zile pe săp­tă­mînă, de dimineața pî­nă seara. Spu­ne că nu are de ales și nici nu e preten­țios, unde lucrează acum este a­proa­pe de gară și îi convine, pentru că nu cheltuie banii pe autobuz sau tramvai.

Are aproape 30 de ani și o familie pe care, spune el, o iubește: „n-am ni­mica în afară de ei, pentru ei trăiesc și muncesc”. Face naveta cu trenul pî­nă la Sîrca, apoi mai merge cîțiva ki­lo­metri pe jos prin cîmp pînă acasă, la Lungani. Uneori mai vine cîte un om cu căruța și ajunge mai repede la soție și băiețelul de nouă ani. De cum ajunge, mai face treabă pe lîngă casă dacă nu s-a întunecat încă.

Pentru fiecare zi de muncă este plă­tit cu 40 de lei, bani pe care îi ia în fi­ecare sîmbătă. „Ieu două mili­oa­ne pa­tru sute pe săptămînă, cu aiștia fac na­veta și mănînc o dată pe zi, la doiș­­pe” îmi spune a lehamite Mihai.

S-ar fi bucurat să stea cu familia astăzi, măcar să se odihnească, nu îl interesează așa de mult patriotismul și exclamă sincer că „nu știu ce-i aia. Nu ni-o zis ci-i aceala patriotism așa cum îți zîce ție la facultate, cum ai zis că ești acolo”, și pentru prima da­­tă se întrevăd regretele. A muncit de mic, iar școala profesională pe ca­re a făcut-o nu l-a ajutat prea mult și consi­deră că „ziua asta nu-ni dă de mîn­­care dacă nu muncesc”. Nu dă vi­na pe nimeni pentru con­di­ția în care se află, consideră că poa­te dacă l-ar fi interesat mai mult bu­chiile ar fi fost și el angajat la stat și ar fi avut un salariu mai mare.

Pe Mihai viața politică nu îl fas­ci­nează, înjuratul politicienilor nu îi pu­ne de mîncare pe masă lui și famili­ei, își vede doar de serviciu și de gri­ja să fie plătit pentru treaba pe ca­re o face. Pentru el, o zi de muncă es­­te mai importantă decît ziua na­țio­na­lă.

Georgel COSTIȚĂ