Ospățul de la teatru
1001 de măști 25 ianuarie 2011 Niciun comentariu la Ospățul de la teatru 1N-am crezut că-i posibil pînă n-am văzut și îmbucat. All you can eat mi se părea ceva incredibil, posibil doar în filme sau concursuri grotești pe la fel de fel de festivaluri ale cîrnaților și vinului.
Intru în restaurantul Theatro, de la parterul Teatrului Luceafărul și mă așez timid la o masă. Văd cum pe lîngă mine se plimbă, mai ceva ca niște furnici, oameni cu farfurii. În centru e o masă mare cu două oale, una cu ciorbă de fasole, cealaltă cu supă de pui, și încă patru tave mari, împărțite în două, cu opt feluri diferite de mîncare. Sub ele, cîte o butelie mică ce încălzește încontinuu mîncarea.
După un sfert de oră în care încerc să mă dumiresc cum se procedează aici, mă lămurește una dintre femeile care schimbă la fiecare zece minute o tavă (pentru că se mănîncă, nu glumă), că trebuie să mă servesc singur. Îmi iau o supă dar, în loc să mănînc, mai degrabă sînt atras de spectacolul ce se petrece lîngă mine.
Ciorba de la ora 3
„Sînt acolo la Moldovița niște pocăite…”, și n-apucă femeia să termine fraza că mai ia o înghițitură de mîncare. Undeva în stînga e o mare cumetrie, ziua de naștere a unei femei bătrîne și toată familia, aproape 20 de oameni, a venit să se cinstească în vin și pulpe de pui. În spatele mesei, lîngă perete, sînt cîteva sticle de plastic pline cu fel de fel de băuturi roșiatice. „Hai, mai ia niște vișinată, tată”, spune femeia durdulie și toarnă într-un pahar. Ea-i servește pe toți de la masă. La fiecare cîteva minute face cîte un drum să aducă o ciorbă sau cartofi prăjiți cu-o friptură. Nici nu apucă bine cineva de la masă să termine ce-are în farfurie că îi și apare altă porție în față, și mai îmbelșugată ca cea dinainte. „Ciorba de fasole a fost fatală”, o complimentează femeia mereu ocupată cu cîte-o farfurie pe angajata care reînnoiește tăvile.
Intră un grup de cinci „băiețași”, îmbrăcați specific, la costum de fîș și pantaloni de trening, și se-așază la masa din colț. Apoi îi văd venind în mijloc, unde e mîncarea, și-și iau o porție. Și încă o porție. Și iar. Și apoi o salată. Și brusc îmi dau seama de ce trening și nu blugi. După vreo jumătate de oră pleacă ghiftuiți, mergînd agale și, bineînțeles, vreo doi învîrtind cheia de la mașină pe-un deget.
Mai iese un cuplu, pe la vreo 45 de ani, ambii cu început de burtă. În drum spre ușă, nevasta-i spune lui „Vezi? Aici erau ardeii. Și tu îi tot căutai”. Dar el nu ezită o clipă, într-un șervețel ia un ardei iute, îl bagă repede-n gură și la fel de iute și iese din local.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu