Din Rusia, cu balsam
1001 de chipuri 7 martie 2011 Niciun comentariu la Din Rusia, cu balsam 1„Nebunilor, fără pașaport sînteți morți!”, îi striga controlorul de bilete, la telefon Mariei. Fata coborîse după un pachet de țigări, fără nici un document la ea, pentru că pînă la Moscova mai era drum, iar la întoarcere, întrucît toate trenurile semănau, s-a suit în altul.
Atunci Adrian, coleg de proiect, a anunțat personalul, alarmat de situație, iar după puțin timp s-au reîntîlnit într-o stație comună celor două trenuri. Cei doi plecaseră în ajun de Crăciun spre Rusia să lucreze împreună cu alți patru membri din diferite state europene și să organizeze pentru tinerii moscoviți traininguri de învățare a limbii engleze, dezbătînd o anumită temă.
Băiatul primise mai înainte și din Ufa o ofertă de predare la un liceu, însă cum orașul se află spre centrul țării, „iar de la Moscova pînă acolo, făceam iar distanța parcursă de la București”, a renunțat și a mai așteptat un timp, pînă cînd s-a ivit această ocazie. „Cum am ajuns mai tîrziu, a trebuit pe tren să ne pregătim prima activitate, iar de îndată ce ne-am instalat am mers împreună cu ceilalți patru voluntari internaționali la un orfelinat pentru copii să le prezentăm o parte din tradițiile noastre”, spune Adrian, bucuros de altfel că atunci a văzut-o prima dată pe Snegurochka, nepoata lui Moș Crăciun care-l ajuta pe bătrîn să împartă cadouri micuților. Apoi, în cele două săptămîni de vacanță care au urmat au vizitat împrejurimile. În Moscova, la Kremlin „l-am văzut pe Lenin, așa îmbălsămat cum îl păstrează.” Însă pentru Adrian impresionant a fost să vadă metroul moscovit, deschis încă din 1935. Stațiile acestuia sînt foarte diferite, dacă „unele sînt vechi, cu arhitectura superbă, conservată încă de atunci, imediat după urmează stații ultra-moderne, cu totul metalizat, parcă ești în Star Trek”.
La Universitatea de Stat, pentru cursurile ținute de cei șase studenți veneau zilnic cîte 90 de tineri, interesați de fiecare prelegere. Adrian a văzut că „stereotipiile de genul că beau multă votcă și că la ei este foarte frig sînt total eronate. Mă uitam la vreme și vedeam că la noi în țară era mai frig decît la ei uneori cu 2-3 grade. În schimb după ce am ajuns acasă se domolise gerul, dar acolo încă persista”. Pe strada din Moscova pe care locuise, la un supermarket, împreună cu Maria se întrebau cîte lămîi să cumpere, iar o voce de după raion le-a spus „«luați cîte doriți» și de atunci veneam la magazinul ălă numai de dragul de a auzi limba română”.
Iulia CIUHU
Adaugă un comentariu