O ofertă suspicioasă

„M-am certat cu un profesor, adică l-am înjurat și cît timp e el profesor aco­lo eu voi avea restanță”, îi spun secre­ta­rei din fața mea, care mă întreabă de ce nu continui studiile la „Cuza”. Femeia îmi taie scurt vorba și mă întreabă intrigată cum îl cheamă. „Nu știu, îi zic, am fost doar o dată la seminarul lui”, mo­ment în care am înghițit în sec și am spe­rat să nu fiu prins cu minciuna asta sfrun­tată. Asta e povestea mea, pe scurt, și pe care i-o zic secretarei de la universitatea privată „Ștefan Lupașcu”, ca să îi cîștig încrederea și să aflu niște detalii. Am renunțat la cursurile de management și m-am ocupat de spălătoria unui prieten, ofertat datorită facultății la care, vorba vine, eram înscris. Nu am dat nici un examen acolo și acum vreau să continui studiile fără ca ai mei să afle că am pierdut anul.

Împrejurul clădirii nici o ființă nu se aude, iar de cum intru în curtea mică încerc să deschid ușa din fața mea. E închisă. Încerc și la ușa cealaltă, e des­chis! Holul, asemănător cu al unei case, este mic. Singurele lucruri care mai in­di­că faptul că sînt într-o instituție sînt afi­șierul și plăcuța „secretariat” de pe ușa mereu deschisă, căci plăcuța este spre in­­teriorul camerei.

Sfaturi pentru naivi

Banii nu sînt o problemă, „prie­te­nul” meu mă ajută cu orice sumă am nevoie. De după biroul asemănător cu tejgheaua unui magazin de la țară se aude o ofertă incredibilă, însă e doar o glumă: „Și acum ce-ai vrea, să fii direct în anul trei?”. „Dacă se poate, da”, îi răspund pe același ton. Și în continuare mă fac nepriceput.

Mă pot înscrie dacă vin cu diploma de bacalaureat pînă la sfîrșitul săp­tă­mî­nii, e „cea mai bună ofertă” pe care mi-o poate face. Primesc și sfaturi, trebuie să le zic celor de la Economie că vreau să fac o copie legalizată și nu o mai înapoiez. Mă pot înscrie și să „frecventez” cursu­rile imediat cum vin cu diploma la ei și 1500 de lei, taxa anuală de școlarizare. Cu „cît mai repede, cu atît mai bine”. Apoi urmează detaliile. Dacă am pierdut examenele de pe primul semestru le voi da în toamnă, ca pe res­tanțe, dar să vin cu diploma. Cur­su­rile sînt după ora patru iar cu profesorii pot ajunge la mica în­țe­legere.

Ca un sfat, îmi spune să o las mai moale cu prietenul ăsta al meu dacă vreau să realizez ceva din viață. Dau aprobator din cap și fac un pas în lateral. Moment în care observ în spatele ei un exemplar din „Opinia veche” și mă uit lung la el. Cred că asta m-a dat de gol și secretara va zîmbi atunci cînd va citi rîndurile aces­tea.

Georgel COSTIȚĂ