O sirenă economă
1001 de măști 28 martie 2011 Niciun comentariu la O sirenă economă 6Să fii de cinci ani, să porți un costum de prințesă, cu o mască aurie și să mergi la un bal mascat. Cred că ai fi cel mai vesel din toată sala, cum a fost și Laura joi seara.
Nu mai conta că Baba Cloanța Cotoroanța nimerise și ea la serbare, fetița, pe care toată lumea o fotografia, alerga după fluturi de poveste, se plimba de mîna cu zînele și din cînd în cînd se ascundea de Vrăjitoarea cea Rea după rochia mamei. Era ca un spiriduș al serii: pitic, zîmbitor și iute. Acum sărea pe scările ce duc la rectorat, acum valsa cu grație sub privirile curioșilor. Laura a tras cu ochiul toată seara la fustele brodate purtate de prințese, peste vreo 15 ani și ea va veni la fel de împopoțonată la balul lui „Cuza”.
Mica Ariel, marea uimire
În Sala Pașilor Pierduți au venit sute de personaje din basme, invitate de studenți să danseze ca la balurile regale pînă la miezul nopții, cînd măștile cad de pe chip, iar premiații se întorc cu trofee în palatele din Tîrgușor Copou. „Te-ai înscris la paradă?”, șușoteau fetele pe la colțuri, urmărind cu discreție cele mai reușite costume. „Eu ce aș putea fi, Cenușăreasa sau Crăiasa Zăpezii?”, m-a întrebat Iuliana, fata de la Drept, în timp ce-și așeza spre exterior pana albastră de la mască. Purta o rochie bufantă, în valuri, pe care mulți „oameni de-ai fraților Grimm” au călcat-o în amețeala aceea. Numai Arina, Scufița Roșie, a trecut cu grijă, pe lîngă Cenușăreasa cu care fusese colegă de liceu în Piața Unirii și s-a îndreptat spre paradă, acoperindu-și coșul plin de bunătăți cu un prosop fin, din dulapul mamei de-acasă. Cînd a ajuns în mijlocul sălii, Scufița a aflat că Lupul e prin zonă. S-a acoperit cu șalul, și-a făcut loc printre ceilalți și a plecat, iar în urmă au rămas speriați o pisică și un iepure. Așteptau după colțuri să apară grozăvia. Dar nu s-a ivit decît Omul Impact FM, încurcat într-un carton portocaliu.
Prin mulțimea de la „Cuza” s-a pierdut și Mica Sirenă, subțire, înfrigurată și strălucitoare. Ne-a impresionat pe toți la fel cum a reușit și anul trecut cu Albastrul de pe Pandora, „cînd am adus-o la bal pe sfioasa Neytiri”, îmi șoptește Diana, în timp ce stă la o poză cu un alt prinț. A fost și îngeraș acum doi ani, cu fiecare apariție la balul francofon studenta de la Economie obținînd locul I. „Îți țin pumnii și anul acesta”, i-am strigat îndepărtîndu-mă. Dar la paradă juriul a decis că nu ea fusese cea minunată, Esmeralda în schimb reușind să cîștige. Păcat. Nu văzusem alt costum lucrat atît de minuțios ca al Dianei, cu solzi lipiți pe frunte și coadă din tul.
Iulia CIUHU
Adaugă un comentariu