Chermesă cu salam

Șoc-șoc-groază! Niciun comentariu la Chermesă cu salam 2

În Tîrgușor – Copou, stu­den­­ții nu au timp să se gîndească la se­siune. De cum intri pe aleea din complex, timpanele îți sînt ase­diate cu muzică lăutarească din cele două boxe mari scoase pe geamul de la primul etaj al că­minului C1, în timp ce covo­rul de semințe de la intrare tresal­tă la fiecare modulație a vocii lui Florin Salam. Pentru o zi pe săp­­tămînă, clubul Max din centrul Costineștiului își mută cortul printre spărgătorii de pet-uri și „tocilarii” cu notițele în mînă fo­losite pe post de coșuri pentru de­pozitat coji.

Chitara Irinei și cîntecele ei de studenție nu mai au loc la cher­mesa dată de Bogdan în cin­­stea lui Nicolae Guță si a suc­cesului său la BBC. Doar do­uă cupluri de lîngă barieră le mai bru­iază basul de pe pervaz, dînd mu­zica la maximum dintr-o To­yo­ta gri, metalizată și cu botul fă­cut din fibră de carbon, ca bu­ze­le tipei din dreapta. Nu de al­ta, dar așa focul de la grătarul în­cins în fața cantinei nu se va ex­tin­de cît timp ei se iubesc în tan­dre­țuri pe ritmurile un­du­i­toa­re ale lui Adi Minune.

Dacă gar­dul din fața căminului nu ar fi exis­tat, și-ar fi întins păturile ca în vremurile trecute, iar pe iarba ver­de smarald ar fi făcut și ei un gră­tar.

Cristi e cel care conduce me­ciul de pase cu Andrei, dar și la șuturile intenționate către ve­ci­nele lor din C2, cele cu pîine și în­ghețată de la magazinul de pe colț. Vrea doar să le arate că și cu bă­taia fetele, se uită la el. Pe te­re­nul improvizat cu cretă albă și cu noc­turna oferită de stîlpul de la in­trare nu are voie nimeni să trea­că fără acordul lor. Iar dacă gar­dul din fața căminului nu ar fi exis­tat, și-ar fi întins păturile ca în vremurile trecute, iar pe iarba ver­de smarald ar fi făcut și ei un gră­tar ca la ușa cortului de-ar fi în­vins concurența de la cîțiva me­tri distanță.

Dar, chiar și așa, fumul de la ți­gările cumpărate la promoție și tra­bucurile achiziționate de Bog­dan creează atmosfera estiva­lă în­cepută cu doar o lună mai de­vre­me. Melodiile ce bu­bu­ie de la etaj nu sperie pes­că­ru­șii, ci doar ciorile de pe crengile cas­tanilor și ciocănitoarea care bo­căne de zor.

Andrei face des glume pe sea­ma fetelor care vin din Mas­ter, spunîndu-le să-și mai aco­pe­re fața, dar din păcate pentru spec­tatorii săi, doar portarul cu pă­rul creț și ochii bulbucați mai gus­tă din ele. „Auziți dom­ni­șoa­ră, rîdeți mai încetu’ că îi speriați pe ceilalți”. Din păcate, e singurul care rîde.

Iustina AMBRONO

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top