Cinci actori între paranteze
De pe scena Iașului 10 octombrie 2011 , de Opinia Studențească Niciun comentariu la Cinci actori între paranteze 11Dumitru Năstrușnicu, Andreea Boboc, Daniel Busuioc, Oana Miron și Octavian Jighirgiu au prezentat publicului ieșean culisele teatrului, dificultățile și stresul prin care trec atît actorii cît și regizorul și asistentul său în cadrul unei repetiții, în piesa „Teatru la bar” sau „Teatru între paranteze”, care s-a jucat în cafeneaua Maideyi miercuri, 5 octombrie, în regia lui Octavian Jighirgiu. „Miza” acesteia a fost nu povestea în sine, ci „bucătăria” actoriei. Evenimentul a fost realizat în parteneriat cu Rotaract Iași, iar o parte din venituri au fost donate fundației Renașterea Speranței, pentru ajutorarea copiiilor cu Sindromul Down.
„Teatrul este trucaj, scena este miraj iar actorii nu sînt”, își dă seama Daniel Busuioc (regizorul), în timp Năstrușnicu (el) se frige, încercînd să-i facă o cafea. Piesa este jucată din perspectiva didascaliilor, adică a instrucțiunilor care le sînt date actorilor în paranteze, înaintea fiecărei replici. „A sarit roata de la microbuz”, se scuză și apar și actorii. Cu un cap de cal pe umăr, Andreea Boboc (asistentul regizorului) își face loc printre ei. Cînd o vede, regizorul se enervează. „Păi nu jucăm tinerețe fără…?” „Bătrînețe e în capul tău senil”, i-o taie repede acesta.
Din culise
Scenariul e simplu. Soțul află de infidelitatea nevestei și o confruntă. Piesa se complică însă din momentul în care actorii nu mai sînt pe aceeași lungime de undă cu cerințele regizorului, acesta devenind din ce în ce mai nervos. „Vedeți, toate ar fi bune și frumoase dacă n-ar fi actorașii ăștia”, se adresează Daniel Busuioc publicului. Pentru că piesa se joacă chiar în mijlocul localului, între mese, fără o barieră propriu-zisă între „scenă” și spectatori.
„Pentru teatru ai nevoie de M.I.L.F.: muncă, intuiție, loialitate și finețe”, ne mai spune acesta, în timp ce suge o felie de lămîie de la bar. „Îmi cer scuze, am mîncat ceva care nu mi-a picat bine azi dimineață la stomac și…”, se justifică acesta față de cei din public. Îi cere asistentei un sunet de gong, dar cum nu reușește să-l reproducă, e nevoit tot el să ia tăvița și lingura. „Școală veche”, remarcă Năstrușnicu. „Nu mai gîndi, da? Ia textul și hai să începem”, se repede regizorul. „Stare, vino, stare, vino, stare, vino”, încearcă Dumitru să-și intre în rol. Busuioc se enervează pe Oana (ea) și, căutînd prin public, o alege pe Ana să-i ia locul pentru cîteva minute. Nici nu ajunge bine fata printre actori, că Năstrușnicu anunță, surprinderea ei, „ok, reluăm de la scena violului”.
Apare și amantul în scenă, jucat de Octavian Jighirgiu, însă nu reușește să înțeleagă de ce trebuie să „arunce cu nonșalanță chiștocul pe fereastră, fără să-i pese că aceasta nu este deschisă”. „Ia spune-mi cu cine ai făcut tu regia, să-mi dai numărul lui de telefon să-l bag în…”, se enervează iar regizorul. După alte astfel de cîteva remarci, primește în sfîrșit numele și numărul profesorului și dă înapoi: „Ăă, da, îl știu pe maestru, transmiteți-i salutări din partea mea”. Cere apoi un sunet de pescăruș, dar nu primește de la asistentă decît un „un pescăruș bolnav”, apoi un strigăt de cioară. „Ei, poftim, teatru fără pescăruș!”. Însă, ironic, tot el spusese mai devreme că „un regizor adevărat nu se plînge niciodată”.
Moartea franceză
Oana Miron nu mai suportă criticile regizorului, care îi este și soț, și pleacă furioasă din cafenea, lăsînd piesa fără o ea. Andreea Boboc se simte nevoită să-i ia locul pentru cîteva minute. Renunță însă cînd nu mai face nici ea față stresului și Busuioc nu are de ales, sunîndu-și consoarta, pe care o roagă să se întoarcă pe scenă.
Piesa ajunge la punctul culminant, cînd el îi confruntă pe cei doi amanți, dar este împușcat. „Hai, vreau să văd o moarte franceză”, îi spune Daniel Busuioc lui Năstrușnicu, în timp ce acesta se prăvălește ca-n reluare pe podea.
Abia cînd piesa-i gata reușește și amantul să arunce cu nonșalanță spre fereastră, de data asta pistolul, lovindu-l pe Dumitru în cap. Acesta iese de după panou plin de sînge și cei cinci actori ies grăbiți spre Spitalul de Urgențe de vizavi. „V-am spus eu că teatrul se face cu sînge”, conchide Daniel Busuioc în timp ce iese pe ușă.
Ioan STOLERU
Autor:
Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.
Adaugă un comentariu