Vasile din Sascut

A venit la Sfîntă doar cu o sacoșă pli­nă cu flori, ca să nu-l mai pă­că­leas­că țigăncile. „Îmi vindeau cu un leu cincizeci, acum mi le-am adus de-aca­să, uite”. E al cincilea an la rînd cînd vine la Iași pentru această săr­bă­toare, însă primul cînd n-a reușit să se îmbete ca lumea, pentru că n-a apucat să termine de făcut vinul. „Nu-s cre­dincios eu, dar așa e frumos. Anul tre­cut am făcut vinul și m-am îmbătat î­na­inte să mă duc, dar am ajuns de fiecare dată!”, îmi spune rîzînd. „Și acuma, eu nu mă duc pentru preoți, mă duc pentru Ea”, completează băr­ba­tul. Spune că nu suportă preoții, că îi vede cum ies din mașinile de lux și trec pe lîngă cerșetori fără să le pese, „cu aere”, că au apartamente, mașini, „cine știe ce relații” și „eu cred că si­gur au treabă cu călugărițele, nu se mai înțelege nimic, sigur se încurcă a­colo, între ei”.

Atît e de-ajuns, numai să po­me­nești de politică și guvernanți, că imediat se enervează. E de părere că, la fel ca și preoții, ei o duc bine în timp ce noi murim de foame. „Să pleci, că aici nici nu mori, nici nu trăiești”, mă sfă­tuiește. Nici nu apuc să-l întreb de premier și începe iar „Boc? Ăla-i han­dicapat. Acuma știi ce mă gîndesc eu? Să nu facă o șmecherie și să îl pună președinte și să treacă chioru’ prim-ministru”. Însă pentru el toți sînt la fel, „ce, hoți nu se găsesc?”. Spu­ne că pînă acuma era cu PSD-ul „pînă la capăt”, pentru că furau și ei, dar „ne dădeau și nouă, acum fură ăștia și nu ne mai dau nimic”. Însă de a­nul acesta se duce cu Diaconescu. „A zis că dacă ajunge el președinte dă Ca­sa Poporului oamenilor. Acuma na, cine știe”, se întreabă Vasile.

Petrolul și eclipsa

Oricum, viitorul este unul sumbru, în opinia lui. Are 51 de ani, e mecanic auto și se teme că, așa cum a auzit la televizor, 30 de ani ne mai ține petrolul, apoi „o să se vadă ma­și­nile stînd pe marginea drumului ca căruțele alea vechi”. Printre singurii în care mai încredere sînt „ăștia cu informatica”. „Sînt tari, nu vezi că acum știu tot? Au zis că la 2:05 e eclipsa, la și cinci a fost. Deștepți!”

Își scoate fesul negru de pe vîrful ca­pului de fiecare dată cînd se e­ner­vează și-apoi îl pune la loc. Are o fi­gură mohorîtă, încercată, plină de ri­duri, dar care parcă mai mult îi scot în evidență ochii albaștri. Își aduce a­min­te și de Elena Udrea. „Ai văzut ce proastă? Ai văzut cum s-a împiedi­cat zilele astea în Parlament?”. Apoi, dintr-o dată, „nu mai zic nimic că mă enervez”, întoarce capul, scoate un pachet de biscuiți ieftini și începe să ronțăie.

Vasile a venit la Sfîntă doar cu o sa­coșă plină cu flori. E îmbrăcat cu­rat, ca pentru sărbătoare, dar în a­ce­lași timp sărac. Nu se duce des la bi­se­rică dar, atunci cînd o face, cum e și acum, e doar „ca să mai trăiesc și la anu’”.

Ioan STOLERU