Epopee de Chișinău

În „Tovarăși de cameră”, Mi­ha­il Vakulovski te face pe rînd spec­tator la evenimente petrecute în cămin, tovarăș de pahar, martor la unele dintre cele mai intime con­fe­­siuni ale scriitoului ca în cele din ur­mă să crezi că sînteți prie­te­ni, ve­­chi cunoștințe din vremea stu­den­­ți­ei.

Te face încă de la început să a­le­gi armata sau cursurile Uni­ver­si­­tății de la Chi­și­nă­u, să îi sim­ți frus­trarea cînd e ne­voit să „e­du­ce” încă un „biban” și mahmurea­la de du­pă nopțile de be­ție.

Autorul își intitulează romanul „un rockman” care iese în eviden­ță prin amestecul de ironie și sinceri­ta­te dezarmantă. Mihail Va­ku­lov­ski povestește în cartea sa întî­m­plă­ri din anii de studenție, descrie co­lorat colegii săi de cameră, per­so­ane cu care s-a întîlnit și a interac­­ționat. Îl însoțești pe scriitorul per­sonaj noaptea pe străzile capitalei Moldovei, participi la bătăile cu „pidărași” și colinzi crîșmele ora­șu­lui. În esență, dezvăluie istoria u­nui student la Chișinău.

Cartea captivează ușor citito­rul prin limbajul simplu și nararea pli­­nă de viață a tînărului scriitor. Cum este cazul în pasajele în care amin­tește despre petrecerile cu al­­cool și fete mai mult dezbrăcate, des­pre cuplurile ce-și împărțeau iu­birea deși colegii lor erau încă în ca­meră sau despre micile bîrfe din că­min. Mihail Vakulovski reali­ze­a­ză cu ușurință imagini puterni­ce, fără a avea intenția de a șoca și asta pentru că povestește întîmplări pe care le-a trăit. Momentele descrise de au­tor, sînt aparent ireale chiar exagerate, pentru cei ne­fa­mi­li­a­ri­za­ți cu viața de cămin.

Vakulovski ajută citito­rii să va­­dă par­tea frumoasă, interesantă și amuzantă a celor mai nefericite în­tîmplări. Chiar și diferitele con­fli­cte cu care s-a confruntat sînt des­­crise într-o manieră amuzantă, la fi­nalul cărora, de obicei, sub for­ma unei fabule, este prezentată o mo­ra­­lă.

Pe lîngă caracterul ironic, cea mai mare calitate a romanului este însă aceea că dă posibilitatea cititorului de a empatiza cu persona­je­le. Astfel se trezește din a­mor­ți­­re și cel mai apatic cititor care îm­bra­că, pentru 300 de pagini, straie ti­ne­rești.