Gînd de n ori răscumpărat
Pastila de după 2 noiembrie 2015 Niciun comentariu la Gînd de n ori răscumpărat 16O voi spune acum, chiar și peste douăzeci de ani voi repeta același lucru. Nu știu sigur care e, dar cu siguranță se va repeta. Singurul meu crez e neacceptarea minciunilor care mi se aruncă în față ca niște căni umplute cu gheață. Nu văd încercare, dorință în toată nimicnicia ce levitează ca un nor în jurul meu. Nici nu aștept răspunsuri care să mă umple de jignire. Nu doresc înțelegere, nici măcar sentimente contrarii cu aceasta.
M-am născut în împăcare cu mine, cu o minte gata mereu să treacă dincolo de orizonturi, să vadă creatul în increat. Dar acum îmi e somn, mult prea somn ca să mai cercetez prin pivnițe și subsoluri demult uitate. Unica soluție e să reduc totul la un zero, să nu mai cred, să nu îmi mai obosesc mintea, ci doar să trăiesc, fără a mai fi nevoită să calculez fiecare mișcare greșită pe care e posibil să o fac. Și eventual, pedepsele care cresc odată cu trecerea timpului.
Asta e starea care mi se potrivește cel mai bine, o înecăciune continuă și sîngeroasă. Îmi las undeva leșul deja îngropat al trecutului și mă evaporez ca spuma mărilor, la un colț de visare și adevăr.
Să se lase umbre mici, mărunte, ca la începuturi și poate, în cele din urmă, îmi voi vedea dumnezeul lăsat în final, gata să macine cu furia sa ultimul vers al umanității. Ce e lăsat în urmă nu e neapărat ceva de folos, mi se pare că aș fi ipocrită să îmi prevăd sfîrșitul și să mai cred că poate rămîne ceva bun din el, cînd dincolo se află numai un hău continuu, de neconceput.
Fără prea multă inspirație nu se poate înfăptui prea mult, nici măcar un dumnezeu de lut, gata mereu să asigure un suflet pierdut că totul are rost și că întreaga viață este o misiune, dacă nu unică, cel puțin comună. Vorbe și vorbe…
Adaugă un comentariu