Laptele cu mămăligă și zahăr

Cu ochi albaștri, părul alb acoperit de un batic mereu colorat, bunica mi-a fost ca o mamă din copilărie și pînă acum. De la ea am învățat că fetițele poartă rochițe vara, că trebuie să învăț mult că să am bani și să îmi cumpăr toate cărțile cu povești despre zîne și că nu trebuie să îl mai bat pe verișorul meu, Sebi, cînd ne certăm.

Mi-o amintesc cînd se ridica dimineața din pat, iar afară nici nu era crăpat de zi și ea deja deschidea cotețul găinilor, scotea vaca la cireadă și punea mîna repede să facă mămăligă și să fiarbă niște ouă pentru oamenii care munceau pe bucățica noastră de pămînt aflată în mijlocul cîmpului. Punea mîncarea în căruță, îi spunea bunicului: „mai multă muncă, mai puține glume” și se întorcea în casă. Pe mine nu mă trezea niciodată, spunea că sînt mică și trebuie „să îți împlinești somnul”. După ce ieșeam de sub pătură venea repede, aranja patul, deschidea geamul să intre aer curat, mă lua de o mînă și mă ducea să mă spăl pe față și pe dinți cu apă de ploaie. Pe la amiază apărea și Sebi care spunea că îi e foame, iar bunica încălzea repede niște lapte, punea mămăligă rece și zahăr, iar pentru noi asta era cea mai delicioasă mîncare. Nici pînă acum nu am gustat ceva la fel de bun ca laptele cu mămăligă al bunicii. După ce ne ghiftuiam cu lapte, bunica venea cu carne, ouă fierte și alte bunătățuri, iar noi ne ascundeam sub masă pentru că nu mai voiam să mîncăm. Se uita la noi zîmbind și ne spunea „uite vrăbiuța aia cum cască gura cînd mănîncă. Poți să faci și tu ca ea?”. Așa ne păcălea bunica și ne băga repede lingura cu mîncare în gură.

Cînd era mai tînără era iute de picioare, mergea așa repede că eu fugeam în urma ei pînă la magazin, iar cînd o ajungeam îmi zicea că sînt tare mititică pentru vîrsta mea. Acum bunica nu mai merge așa repede, dar tot la fel de bun este laptele cu mămăligă pe care îl face cînd o rog. Cînd mă vede, îmi spune că sînt tare înaltă și că am părul frumos, iar oamenii din sat îmi spun mereu „semeni cu bunică-ta cînd era tînără. Vorbești repede și ești iute”. Dacă ar fi să trăiască bunica mereu mi-aș trimite copiii la ea să îi crească cu lapte și mămăligă, să alerge cu ea pînă la magazin și să îi învețe cum se comportă fetițele și băiețeii. În muzeul meu, bunica este cea mai strălucită bijuterie și mă rog ca timpul să nu o șlefuiască deloc.