Bogdan Lupescu, fost redactor-șef al „Opiniei Studențești” în prima perioadă de după relansarea din 1997, a pus jos stiloul. În urma sa lasă un public care tînjește după reportaje de calitate și povești bune, dar pe care rămîn din ce în ce mai puțini oameni în presă capabili să le spună. În paginile acestui supliment […]
Am zis-o mereu, revista „Opinia studențească” seamănă foarte mult cu celebra echipă de fotbal Ajax Amsterdam. Un brand respectat, o fabrică de talente care oferă cu generozitate de zeci de ani nume importante presei și culturii românești. Dacă „Opinia studențească” este Ajax, atunci fostul ei redactor-șef Bogdan Lupescu trebuie să fi fost Johan Cruyff. Cel […]
Cine n-are bunici, să-i viseze În mijirea zorilor, soția mea se așează încet, pe spate, și începe a visa. Se apucă de visat așa, pur și simplu, ca și cum ar așterne masa sau ca și cum s-ar tolăni confortabil pe un fotoliu de cinematograf și ar porunci operatorului să dea drumul la film. M-a […]
Acum doi ani, o crimă între altele a zguduit viața pacienților din spitalul penitenciar Grajduri-Pădureni. O tînără asistentă medicală a fost ucisă cu sînge rece de un deținut oligofren. Frumoasa fată făcuse o greșeală: se atașase prea mult de oamenii aceia neajutorați. După declarațiile bolnavilor, putem constata că și ei o iubeau. Dacă ucigașul n-ar […]
Țăranii aceia atît de mult s-au veselit, că boierul lor îi împroprietărise, pe fiecare, cu cîte 10 prăjini, încît și-au zis că așa o să-i rămînă numele sătucului lor drag. Astăzi, găsim aici singura așezare românească în care toți, dar absolut toți gospodarii sînt muzicanți de elită. Cei 300 de lăutari țigani sînt deja celebri […]
Acest reportaj, publicat în numărul 1, din iunie 1998, al revistei Opinia Studențească, a fost premiat la concursul „Tînărul jurnalist al anului 1999”. Ceremonia de decernare a premiilor a avut loc joi, 27 mai, 1999, la Hotel Crowne Plaza Bucharest Flora. Argumentul juriului: stilul original, observația percutantă și rafinamentul detaliului. Preludiu În liniștea apusăa unei […]
Orașul Eforie Nord e pustiu, și hotelurile par închisori. Nici un om care să-ți arate încotro e marea, și mă rătăcesc spre răsărit, ghicind, pe după cîmpii pîrjolite, infinitul de ape. Mănăstirii de care voi vorbi i-a fost hărăzit celălalt tărîm lacustru, de parcă Dumnezeu, în nesfîrșita Lui răbdare, n-ar fi vrut să-i pună pelerinului […]
De la cneazul Co la „țara apelor acre” Plecasem cu gîndul de a urca acolo, la Cetatea Zînelor. Vestita davă dacică de la răsăritul Covasnei, înfiptă de milenii în curbura Carpaților, mă ispitea cu legendele ei uluitoare, care de multă vreme făcuseră încojurul țării. Zvonurile, broșurile, gazetele, chiar și Internetul ofereau cu precădere următoarea variantă: […]
În rutenește „huțcatesia” este „a sălta în șa”. Oamenii aceștia au sosit atunci pe rîpi din munții Pocuției, călărind niște cai mici, neobișnuiți, grozav de puternici, singurii cai din lume care pasc și iarna. Pentru un huțan, calul era, fără putință de tăgadă, lucrul cel mai de preț. Din păcate, astăzi, un asemenea exemplar superb […]
Chiar în centrul marelui oraș ucreainean L’viv (L’vov), pe pisania unei vechi biserici greco-catolice scrie așa: „…pe locul acesta a fost construită pentru a treia oară, între anii 1547-1560, biserica Adormirea Maicii Domnului, după proiectul arhitectului Petru de la Roma, pe cheltuiala domnitorului Moldovei Alexandru Lăpușneanu și a soției sale, Ruxandra”. Cîteva străzi mai încolo, […]
De ceva secole încoace, prin satele acelea bogate, ardelenești de sub Piatra Craiului – precum Branul, Peștera, Șirnea, Moeciu sau Fundata – umblă o vorbă. Se zvonește că mai spre sud, în inima munților, pînă a ajunge la primele sate „regățene” din jurul Rucărului, s-ar mai găsi un altul, sălbatec și misterios, un „sat de […]
A trecut și Vinerea Mare peste Centrul de transfuzie a sîngelui Iași și s-a mai stabilit în lume un record sinistru. În acea zi lăsată de la Dumnezeu, 400 (patru sute) de oameni și-au dat sîngele pentru mîncare. Pentru acești donatori, universali sau nu, sîngele curge după un algoritm simplu: la răstimpul de minimum trei […]
Undeva departe, mult dedesubtul încîlciturii de brațe ale Dunării, prin netezimile uscate ale podișurilor Dobrogei, se află o așezare ciudată: Cuiugiucul, satul turcilor. Chiar dintre dunăreni sînt puțini cei care au ajuns acolo vreodată. Un spațiu fără repere, plutind în mijlocul cîmpurilor, spre care se abate doar o buclă șuie de drum pornind de la […]
Pe un vîrf de munte, departe de toate frămîntările și nepăsările lumii, doi bătrîni se strîng în brațe, însuflețiți de dragoste ca-n ziua în care s-au cunoscut. Văzîndu-i, ai impresia că sînt ultimii doi supraviețuitori. Că de pretutindeni, din văi ar urca spre ei un potop mare și nimicitor, și că ei ar fi rămas […]
Autopsia? O găsești într-o pagină de dicționar rufos, pe-al cărei antet scrie AUT-AUT (nicidecum celebra alternativă kirkegaardiană): „act tehnic de examinare internă și externă a unui cadavru în scopul de a stabili cauza morții”. „Ce fel de reportaj? Hm, păi ăsta nu-i subiect de reportaj, dragul meu”, îmi spune îngîmfat, medicinistul, din celălalt capăt al […]
În dimineața zilei de dinainte, aveam să văd un film despre ultimii evrei din Iași. Un mozaic rătăcitor spunea că în Israel nu se mai duce niciodată la sinagogă, că și în România se ducea rar, asta numai fiindcă voia să întîlnească acolo oameni la fel de oropsiți ca și el. În aceeași zi, voi […]
Un cioban avea un munte, numit Gaura. Era stăpîn de munte. Acolo, în Gaura, ținea stînă mare, de trei sute de oi. Jos, în sat, încropise o gospodărie bună, în care-și băgase o nevastă tînără, de cincisprezece ani. Strașnică nevasta asta a lui. În unele nopți mari de iarnă, cînd gîndurile negre nu-ți dau pace, […]
Monahul Galaction Ilie, fratele arhimandritului Cleopa, a întrebat odată un pustnic sfînt, într-o pădure: „Spune-mi, părinte, cînd va fi sfîrșitul lumii?” „Știi cînd, părinte Galaction? Cînd nu va mai fi cărare de la vecin la vecin!” Îmi dau seama că asta căutăm cu toții acolo, la Mănăstirea Sihăstria, în sîmbăta aceea sfîntă, de Sf. Sava: […]
În general, fenomenul cunoscut drept posedare (demonizare) e definit ca o stare în care mulți indivizi cred că facultățile lor fizice și mentale le sînt invadate de un demon trimis de un vrăjitor sau de o persoană care le vrea răul și se răzbună prin blesteme și farmece. Fenomenul a fost relatat în termeni aproape […]
Întîlnirea pentru interviu a căzut într-o duminică după-amiază, chiar la redacția Opiniei Studențești. Emil Brumaru, nervos, surescitat, își dă seama că a acceptat, odată cu interviul, să facă unele concesii grave imaginii pe care și-a șlefuit-o în ani și cărți. „Dom’le, mie să-mi dați să citesc pe urmă ce-am zis aici, că nu pot fi […]
