Adulter cu negoț între femei

De după decorul ce vrea să imite un apartament modest și din zona publicului apar, pe rînd, pe scena Teatrului pentru copii și tineret „Luceafărul” din Iași, două femei blonde și vorbărețe, una este soția (Maria Radu), iar cealaltă este amanta soțului celei dintîi (Ana Odagiu). Împreună, cele două inițiază un dialog comic și ironico-amical, al cărui subiect esențial de discuție îl prezintă Andrei Vasilievici (Marius Gîlea), unicul bărbat dintre ele.

Vineri, 18 ianuarie, de la ora 19.00, cele patru anotimpuri ale lui Vivaldi traversează întreaga sală de spectacol a teatrului și odată cu ea este pusă în scenă piesa de teatru în trei acte „Soț de vînzare”, după Mihail Zadarnov, în regia lui Marius Gîlea. În decor, se observă o canapea acoperită cu un veșmînt alb, un cuier cu haine și o masă mică pe care sînt așezate o poză a soților, mai din tinerețe, un aparat radio și vază cu flori. Acasă la Elena Vladimirova, soția lui Andrei Vasilievici, o femeie blondă, de vîrstă mijlocie, cu gust vestimentar evidențiat de rochia roșie pînă la glezne, purtată cu o centură care îi subțiază talia dă buzna Oxana, „femeia iubită”, cum își spune ea însăși, fiindcă amantă „sună foarte vulgăruț”. Înaltă, de doar „20 de ani fără 11 luni și două zile”, blonda și ea, Oxana povestește Elenei despre cum, în țările baltice, undeva la munte, ea și soțul Elenei au nimerit în aceeași pensiune și, n-au schiat, așa cum cea din urmă a spus că fac oamenii în genere la munte, ci s-au îndrăgostit.

Deși relația conjugală a Elenei cu Andrei se află într-un stadiu „de inerție” de doi ani, doamna Vladimirova o izgonește pe Oxana, chemînd-o însă înapoi după ce aceasta îi propune încheierea unui contract de vînzare-cumpărare a lui Andrei, „una bucată de soț activ”. Publicul rîde în hohote după aproape fiecare replică a celor două, căci, umorul isteț al piesei nu este ilustrat numai de replicile personajelor, ci și de tonul și intensitatea cu care femeile își spun cuvintele, rostindu-le delimitat, vociferînd sau adoptînd diferite tonalități.

După ce Oxana află că exact în acea zi cei doi soți împlinesc 20 de ani de căsnicie, aceasta îi urează la mulți ani Elenei. Văzînd că se înțeleg și că nimic, nici chiar soțul cel „cu multe calități” nu le împiedică să se împrietenească, cele două scot fiecare cîte o sticlă de alcool pe care să îl împartă. Lichiorul italienesc aflat într-o sticlă „chicioasă”, în formă de pantof cu toc și sticla de vin tradițional, foarte vechi, aflat într-o sticlă maro o determină pe Oxana să le alinieze pe cele două și să le compare cu ele însele. Asociază sticla lucioasă cu sine, în timp ce sticla de vin vechi este o oglindă a Elenei, femeie deja trecută prin viață.

După al doilea act, femeile se retrag, timp în care în prim-plan apare Andrei Vasilievici. Curînd, acesta va sta față în față cu cele două, pe care le găsește în stare de ebrietate, rîzînd și discutînd cordial. Se confruntă într-un trio conversațional în care își antrenează nervii cu amîndouă, în vreme ce rîsetele lor îl indispun parcă și mai mult. Personajele apar la final în ipostaza de oameni singuri, astfel că pe niciunul dintre ei nu îi mai leagă vreo relație profundă.

de Claudia COCIUG