Lecția de supraviețuire

Cartea scrisă de Melissa Fleming nu e una care să te facă să vrei s-o recitești – din mai multe motive. Povestea războiului, vă­zu­tă prin ochii unei tinere fete rebele, dor­ni­că să-și urmeze studiile, este una spusă cu o mare doză de subiectivitate. Doaa nu spu­ne care sînt cauzele reale ale răz­bo­iu­lui, nu pre­zintă conflictul dintr-un unghi is­toric, ci îi relatează Melissei viața sa, așa cum a tră­it-o. Daraa, orașul sirian din care s-a vă­zut nevoită să evadeze, o să ți se pară cel mai frumos oraș din lume, tinerii militari o să te deruteze și n-ai să știi nicicînd în ce cate­gorii se vor înscrie – în cea care ajută fami­lia fetei sau în cea din cauza căreia oamenii se tem să mai iasă din case, iar motivele re­a­le ale luptei stradale o să se estompeze, trep­tat, cînd motivele luptei interioare a tinerei de 19 ani o să ocupe o poziție importantă în paginile cărții.

„O speranță mai puternică decît ma­rea” o să ți se pară o carte repetitivă – în care suferințele fetei par să nu se mai sfîrșească și în care n-ai să afli decît o altă poveste în­gro­zitoare, a unui refugiat. Pînă la un punct. Ceea ce se întîmplă cu Doaa iese din categoria suferințelor obișnuite, așa că o să a­jungi, la un moment dat, să realizezi că citești un soi de transcriere a unui coșmar. Cînd în­cear­că să evadeze împreună cu iubitul său, iar accidentele par să nu mai aibă întreruperi, îți spui că e ireal. Ce-o să spună Doaa este, de fapt, o descriere a unei realități tul­bu­rătoare. Scrise simplu, fără figuri de stil sau fraze lungi, întîmplările fetei n-au cum să nu te șocheze. Scenariul unui film de groa­ză, dar transformat în biografie, jurnalul te poartă printr-un iad literar, pînă te scoate la liman și o prezintă pe tînără pe puntea u­nui vas salvator. O lecție nu numai des­pre supraviețuire, ci și despre salvare; despre ne­gare, resemnare și, mai apoi, suferință dem­nă – „O speranță mai puternică decît marea” este o carte care nu trebuie să-ți lip­sească din bibliotecă, din simplu motiv că-ți dorești să participi la îndeplinirea scopului fetei. Trebuie să-ți dorești să ajuți oamenii să realizeze că, de fapt, problema ei e reală, că alături de ea o trăiesc și alte cîteva zeci de mii de oameni și că soluțiile, din partea ori­că­rei organizații ar veni, trebuie să fie u­ne­le imediate, ca o asemenea poveste să nu mai poată fi vreodată trăită.