Ciborgii din viața reală

Pînă acum tehnologia a tot avansat. Lu­cru­rile care păreau de domeniul SF-ului pînă acum cîțiva ani încep să devină realități cotidiene. Unele dintre cele mai greu de realizat fan­tezii au fost cele de a îmbina corpul uman cu tot felul de dispozitive care să ne facă viața mai ușoară. De aceea cercetătorii s-au concentrat mai ales pentru a rezolva problemele celor cu diferite dizabilități cărora să le u­șu­re­ze viața. Protezele de pînă acum cîțiva ani nu reușeau însă cu succes să mimeze funcțiile u­nui membru real, iar rolul lor era mai cu­rînd estetic în cazul brațelor.

Cu toate acestea noile descoperiri din ci­ber­netică au făcut însă schimbări și în această pri­vință. Un exemplu este cel al americanului Leslie Baugh, care și-a pierdut ambele brațe în urma cu mai bine de 40 de ani. Acestuia i-au fost montate în premieră două proteze ro­bo­tizate la nivelul umerilor, primele mîini bi­o­nice care pot fi controlate de creier și nu prin identificarea mișcărilor mușchilor ră­mași. Dacă pînă acum erau posibile mișcări oarecum naturale pentru antebrațele bionice și asta doar dacă mușchii brațului erau intacți, im­plantarea unor cipuri pe creier a reprezentat o premieră.

„Principala problemă a fost cea a trezirii im­pulsului nervos al mușchilor săi de la ni­ve­lul brațelor, care nu au mai fost folosite de pa­tru decenii, pentru grefarea membrelor ar­ti­ficiale”, afirma Courtney Moran, unul dintre specialiștii implicați în acest proiect. Astfel creierul, pierzîndu-și o anumită funcție, a trebuit să fie din nou educat să comande e­xe­cu­ți­a unor anumite mișcări.

Acum, bărbatul își poate folosi simultan bra­țele robotizate, care execută mișcarile trans­mise de creier prin impulsurile nervoase. La această performanță a trebuit însă să contribuie și beneficiarul. Astfel, timp de mai multe luni, el a exersat modul în care poa­te controla protezele. Urmatoarea etapă este folosirea și testarea brațelor bionice în tre­burile zilnice, pentru că pînă acum prototipul a fost testat doar în laborator.

Pînă la folosirea unor astfel de dispozitive la scară largă mai este însă cale lungă. Asta pentru că cercetăorii trebuie să îmbine două tipuri de științe, cea tehnică și cea a neurochirurgiei. Cu toate astea viitorul nu este prea departe, iar ciborgi care să colinde străzile nu mai par de domeniul SF-ului.