Algoritmul istoriei rezolvat în prezent

Un număr semnificativ dintre Pre­miile Academiei Române sînt fe­rite de uzura trecerii timpului între pe­reții Universității „Alexandru I­oan Cuza” din Iași (UAIC). Cel mai nou astfel de premiu, decernat pe anul 20­13, a fost adus aici de conf. univ. dr. Ovidiu Buruiană (foto), profesor la Fa­cultatea de Istorie de la UAIC. Premiul „Mihail Kogălniceanu“ de la sec­țiunea „Științe istorice și Arheo­lo­gie” i-a fost oferit pentru lucrarea „Li­beralii. Structuri şi sociabilităţi po­litice liberale în România in­ter­be­li­că”, desprinsă din munca de cercetare pen­tru lucrarea lui de doctorat.

În biroul lui de la Catedra de Istorie Contemporană, aflat în cea mai veche clădire a universității, O­vi­diu Buruiană păstrează teancuri de cărți în care stă cunoașterea. Între acestea, se găsesc și lucrările semnate de el, ro­dul unor cercetări. Profesorul po­vestește că pasiunea pentru istorie o are încă de mic, de pe vremea cînd ci­tea povești despre trecut, lupte și con­flicte. De aici a pornit pe calea în­trebărilor despre trecut, pentru ca­re încă mai caută răspunsuri.

Distincția Academiei i-a fost a­cor­dată pentru o cercetare demarată la în­ceputul anilor 2000 și întinsă pe par­cursul cîtorva ani buni. „Acest pre­miu arată locul pe care lucrarea mea îl deține în cadrul studiilor istorice în general, în sensul că a­ceas­ta a adus un spor de cunoaștere. Premiul Academiei înseamnă valida­rea mea în calitate de academic, în sensul unui om care nu doar împărtășește cu­noașterea dobîndită anterior, ci este capabil să producă un surplus de cunoaștere în domeniul istoriei”, po­vestește conf. univ. dr. Ovidiu Bu­ru­iană.

În elaborarea acestei lucrări, au­torul a încercat să păstreze o armo­nie între latura didactică și cea de cer­cetare ori s-a confruntat cu di­fi­cul­tă­ți în desfășurarea procesului de e­la­borare a lucrării. „Accesul în arhive era încă destul de restrictiv, în momentul în care vorbim despre niște prețuri pro­hibitive pentru foto­gra­fie­rea unui document. Era o pro­ble­mă legată de costuri, dar și de alte obligații fi­rești, universitare. Acestea nu le-aș privi ca pe niște obstacole, dar în ultimă in­stan­ță, sunt factori care te scot de pe traiectoria unei cercetări”, spune O­vidiu Buruiană, în timp ce caută în­tre teancuri lucra­rea pentru care a fost premiat de cea mai pres­ti­gi­oa­să instituție de cer­cetare din România.

Cercetarea în universitățile din Ro­mânia este o latură care abia a în­ceput să prindă contur, după cum spu­ne și profesorul. „În primul rînd, noi avem obligațiile didactice și nu ce­le de cercetare, care sînt secunda­re în fișa postului. La noi se acordă un spa­țiu mult mai mic cercetării, deși u­niversitățile încearcă să acopere a­cest deficit”, spune acesta.

În astfel de con­diții, desfășurarea unei cer­ce­tă­ri în cadrul universității trebuie să fie suma dintre timpul necesar pentru documentarea și e­la­borarea lu­cră­rii și timpul alocat celorlalte res­pon­sa­bilități. Deși acest ra­port pare greu de obținut, Ovidiu Buruiană a înțeles al­goritmul din spa­tele lui.