Copilărie născută într-o cameră de cămin

Ana și Andrei s-au cunoscut în cămin, iar cînd Ana a încheiat cursurile celui de-al doilea an la Facultatea de Drept, Andrei a cerut-o în căsătorie. Sclipirea din privirea soților mă ajută să înțeleg că deși au trecut deja patru ani de atunci, emoțiile începutului de viață în doi provoacă și astăzi fiori. Vestea că va deveni mamă a primit-o cu bucurie, căci asta își dorește Ana, o familie cu toate ingredientele. “Copilul apare de fiecare dată ca o mîngîiere a Domnului pentru soți, am așteptat să se întîmple minunea fără a face o programare”, mărturisește Ana mîngîind burtica.

Acum își exprimă nerăbdarea și dorința de a ține în brațe ceea ce va fi parte din trupul său, mai ales pentru că atunci cînd Andrei este la facultate, Ana are partner de conversație. Fiind atît ea, cît și soțul său studenți la master la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice și respectiv la Facultatea de Geografie și Geologie, stau într-o cameră a căminului de familiști din Campusul ”Codrescu” a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar unul din motivele pentru care au ales să continue viața de student în cămin este socializarea, care s-a mutat de la discuțiile cu colegii pe hol, la discuții lungi în cameră cu bebelușul. Așa s-au obișnuit, să fie înconjurați de oameni cunoscuți, să vorbească, să nu fie izolați printr-un colț de oraș, care i-ar obliga să plece mult mai devreme spre facultate, dar și să scoată mai mulți bani din buzunar. ”Noi ne-am obișnuit cu viața de cămin, spațiul de care dispunem ne este suficient, iar pentru că sînt costuri mici reușim să facem și economii, mai ales că în curînd o mare parte din bani vor însemna cheltuieli pentru creșterea copilului”, explică Andrei.

Oamenii care aleg să petreacă timp îndelungat împreună ajung să se asemene foarte mult, căci scopurile, gîndurile coincid, iar atunci cînd unul începe să vorbească celălalt îl încurajează prin priviri și gesturi. Ceea ce se observă și la Andrei care intuiește gîndurile Anei prin aplecarea capului, iar ea aprobă spusele sale printr-un zîmbet larg. Ana spune că odată cu apariția copilului s-au schimbat prioritățile, acum nu se mai simte atrasă de rochiile din vitrinele magazinelor, ci preferă să se întoarcă din oraș aproape de fiecare dată cu cîte o hăinuță pentru copii. Iar pentru că la facultate are cursuri doar de două ori pe săptămînă, are timp să se gîndească la detalii, acesta fiind și motivul pentru care chibzuiește asupra lucrurilor care trebuie cumpărate din vreme. Cărucioarele, scutecele, hăinuțele, pătuțul toate impun costuri mari. Totuși sînt optimiști, mai ales că au susținere financiară și din partea părinților. Pentru că atunci cînd copiii nasc copii, copilăria moare de două ori, iar cînd maturii nasc copii, se nasc noi copilării.