Învățarea de gripă

Da’ ce te plimbi domnișoară cu tram­vaiul? Ai abonament?”, mă în­trea­bă nea’ Costel, vatmanul tramvaiului 2, cu traseul Baza 3 – Com­plex Billa. Cam de o oră, mă vede schim­bîn­du-mi strategic locul în tramvai. La ultimele stații, sînt singura care nu coboară din tramvaiul-omidă. „Păi, am treabă”, îi spun moșului cu frun­tea zbîrcită.

„Ce treabă ai cu tram­vaiul meu?”, mă întreabă și se arun­că pe scaunul rece, de plastic ros, de lîngă mine. Mă îngrămădesc în geam. Sînt gata să ies prin el afară, să scap de privirea piezișă a șoferului. „Păi … sînt de la un ziar, vreau să scriu” și îmi fixez privirea pe nasu-i mare cît un cartof. Este singura trăsătura care mă mai amuză. „Să scrii un articol? Vezi că poate scrii de rău”. „Nu, nu!”, promit cu iuțeală. După cîteva mo­men­te de liniște, o bătrînă cu o pun­gă mare, ecologică, marca Ca­rre­four, urcă în tramvai și vatmanul mă lasă în pace, nu fără a mă mai scruta o dată cu ochii cenușii.

Bătrîna cu părul alb strîns sub bro­­boadă se așază comod pe un sca­un în fața mea, iar punga o pune ală­turi. „Au scumpit ăștia varza. Criza asta… Ne fură toți din toate părțile” o aud, la cîteva secunde după ce gră­ma­da de fier se urnește din loc și por­nește în căutarea călătorilor. Deodată scoate o ba­tistă brodată cu cireșe roșii și își su­flă nasul. Zgomotul e atît de pu­ter­­nic, încît pî­nă și nea Costel a reac­ționat, din „bi­rou”. „O fi porcină, doamnă. Să nu ne molipsiți și pe noi. Nu aveți mască de aia?”. „Ce mas­că Costică? Tu crezi că porcii ăștia îs așa de răi încît să ne dea nouă gripă? Știi ce cred eu? Gripa asta e inventată de musulmani, că lor nu le pla­ce carnea! Dar mie îmi place și am să mănînc carne de porc pînă mă duc de pe lumea asta, să știi”.

Săptămîna de la Carrefour

Se întoarce la mine și, cu mîinile pitite pe speteaza scaunului, „Dom­ni­șoara, mata știi că s-a scumpit to­tul? Politicienii ăștia îs niște hoți! Acum au mai inventat și povestea as­­ta cu gripa. Da o vecină de-a mea a mu­rit cînd era tînără de la o gripă obișnuită. De ce să mă tem eu acum de una porcină? Da’ ție ți-e frică, nu? Pe voi acolo la școală ce vă mai în­va­­ță?”. Mătușa neîncrezătoare nu are ne­­poți. I-a dat Dumnezeu un singur bă­iat, care a murit într-un accident, o da­tă cu bărbat-su. De atunci e singu­ră. I-a rămas apartamentul din Ba­za 3 și, o dată pe săptămînă, face cum­pă­ră­turile din Carrefour. „E frumos și cu­rat acolo”. De obicei, se duce cu ve­cina Maria, dar azi e la o înmor­mîn­ta­­­re.

La ultima stație a tramvaiului, în fața complexului Billa, se ridică ca arsă de pe scaun, îngrămădește tor­ți­le pungii și ne zice „la revedere”. „În Billa varza poate e mai ieftină. Și să nu vă fie frică de porcină”!

Lina VDOVÎI