Am construit Podul de Flori și doar am tăiat panglica

Ziua Națională, ce prilej bun să ne mai batem pe spate de buni și frumoși ce sîntem și să asistăm la parade comuniste, în care venerăm războiul. O ocazie și mai bună pentru politicieni să facă o cinste cu cîteva zile înainte de alegeri. La foarte mulți, patriotismul e un sentiment ipocrit, nesusținut de fapte, cînd te uiți la numerele celor care se prezintă la vot și la subiectele care domină spațiul public. Igor Dodon, un acerb luptător împotriva ideii unirii între Republica Moldova și România, un personaj sinistru, care nu ratează nicio ocazie să arunce cu gunoi înspre România și Europa, este noul președinte de peste Prut; lucru care nu pare să intereseze pe aproape nimeni, afară de cîțiva jurnaliști și analiști politici. Moldova e tot mai departe de noi, consecință și a nepăsării cu care o tratăm. Singurul politician care vorbește despre ea e fostul președinte Traian Băsescu, iar el o face strict în scop electoral, un fost-cîndva-ceva care încă nu și-a acceptat irelevanța și care pompează într-o glumă de partid ca într-un balon găurit.

***

Sîmbătă seara, 29 octombrie 2016, Hostel Tapok, Chișinău. Trei mol­do­veni, un român și un fran­cez discută în jurul unei sticle de rară neagră și a cîtorva beri despre si­tua­ția politică din țară și din Româ­nia, despre Rusia și despre creșterea eu­roscepticismului în lumea occi­den­tală. A doua zi sînt alegeri, prima oară din 2000 cînd mol­dovenii își aleg prin vot direct pre­șe­din­tele. „Ori iese Dodon în turul în­tîi, ori Maia în turul al doilea. Dacă se ajunge la turul doi cîștigă, mi-a zis mie o prietenă care e analist politic”, spune cu convingere unul dintre cei de la masă.

5 decembrie 2016. Tinerii mol­do­veni care s-au strîns în jurul Ma­iei Sandu încă nu vor să accepte victoria pro-rusului Igor Dodon, omul lui Putin, care vrea să apro­pie țara de Rusia și care condamnă acordul de asociere cu Uniunea Eu­ropeană. Prin mobilizare online, dar și acțiuni concrete offline – 143 de cetățeni plecați peste hotare au cerut pentru prima dată în istoria țării în instanța de judecată constatarea violării dreptului la vot –, aceștia nu sînt pregătiți să lase țara pe mîna socialistului. Se simt fu­rați, zeci de mii de oameni din dias­­pora n-au putut să voteze din cau­za numărului mic de secții și de bu­letine de vot, deși conducerea Co­misiei Electorale Centrale cunoș­tea situația, dar și pentru voturile venite cu autocare din Trans­nis­tria, în număr suspect de mare. Dacă punem cap la cap toate neregulile și calculăm cu tot cu numărul ce­lor care n-au reușit să voteze deși au stat cu orele la cozi, dar și voturile cumpărate de peste Nistru, Maia Sandu ar fi avut șanse reale să cîș­ti­ge. Prezența la vot în diaspora a fost de 138.720 de alegători, un nu­măr record în istoria alegerilor în Re­publica Moldova. Este așadar ad­mi­rabilă implicarea moldovenilor în soarta țării, mai ales punîndu-i în oglindă cu noi, cei din România, eternii nemulțumiți de orice, de stat, de clasa politică, de instituții, dar care nu ieșim la vot pentru că „toți sînt la fel”, chiar și atunci cînd există opțiuni nu perfecte, dar cel puțin decente. „Toate partidele, ace­eași mizerie”, „Mă piș pe el de vot” și alte asemenea sloganuri scornite de hipsteri superficiali nu fac decît să scîrbească și mai tare un electorat leneș, apatic și slab informat, care și-așa nu prea iese la vot. Iar neprezentarea nu face decît să ajute partidele mari și corupte. Mai mult, nu am văzut deloc în online-ul românesc să se discute despre faptul că mulți nici nu putem vota, din cauza revenirii la votul pe liste, ca­re presupune ca fiecare cetățean să-și exercite dreptul democratic doar în localitatea unde are reședință, iar foarte mulți studenți, absolvenți, ti­neri în general care locuiesc în că­mi­ne sau în chirie nu au viză de flotant.

***

Sîmbătă la prînz, 27 noiembrie 2010, Fundurii Vechi, Raionul Glodeni. Moș Ion, un fel de înțelept al satului, este fix opusul stereotipului pe care mulți dintre cei care-și trăiesc realitatea pe In­ternet îl propagă despre bătrîni: zombi votanți de socialiști, care se vînd pe o găleată și un kil de făină. Îmi explică cu luciditate și iritare de ce a doua zi mulți moldoveni de la sate vor vota can­didații comuniști. „Mulți altceva nu știu. Văd sigla comuniștilor, o recunosc, își aduc aminte de ea, pentru că știu de seceră și ciocan încă din copilărie, și acolo pun ștampila. E reflex.”

Tot tinerii moldoveni sînt singu­rii care încă mai luptă pentru idealul unionist, cu o pasiune pe care n-am văzut-o în niciun context în spațiul nostru; chiar dacă nu-și aleg me­reu cel mai bine momentul. Mar­șul uni­o­nist de la Bu­cu­rești, chiar înaintea ultimelor ale­geri din Re­pu­bli­ca Mol­do­va, n-a fă­cut de­cît să în­cin­gă și mai tare spi­ritele, într-o ța­ră care deja e în cumpănă în ce privește Eu­ro­pa și Ro­mâ­nia, în mare par­te din cauza așa zișilor li­deri de dreap­ta, co­rup­ții care cînd au fost în diverse funcții de conduce­re s-au ocupat tot de răfuieli po­li­tice și circ. Sînt însă impresionante energia, entuziasmul și devota­men­­tul acestora, în timp ce românii se bat cu piatra în piept de patrioți ce sînt, mai ales în preajma zilei na­ționale, își agață steagul în geamul de la balcon, ies la parade cu echi­pa­ment militar demn de războaie între triburi, parade care aduc mai degrabă aminte de Coreea de Nord, dar sînt în realitate orbi la ce se în­tîmplă de ambele maluri ale Pru­tului.

***

Sîmbătă noaptea, 29 noiembrie 2014, Rock and Roll Cafe, Chișinău. Cristina îmi explică de ce mîine o să voteze cu pro-rușii: pro-europenii care s-au perindat pe la putere n-au făcut nimic din ce-au promis, ba, mai mult, au și furat cu nerușinare; Rusia în schimb este principalul importator de produse moldovenești, și fără ea economia Moldovei ar avea grav de suferit. Spune că Europa e doar un vis nerealist pentru Moldova.
Ce soartă tristă pe sora Mol­dova, să fie îm­păr­ți­tă la mijloc între pro-ruși și pro-europeni, care uită că trăiesc în aceeași țară și ajung să se urască unii pe ceilalți din cau­za unor lideri care și-au construit discursurile electorale fix pe această frică și această ură. Tot mai mulți tineri încep să se implice în viața pu­bli­că, sus­ți­nînd parcursul european al țării, însă cad în același păcat care a influențat recentele alegeri din Statele Unite și vizibil și în Ro­mâ­nia: demonizarea „celorlalți”: „Nu­mai proștii votează cu Donald Trump / PSD / Igor Dodon.” Oricît de bine intenționați ar fi, aceștia nu realizează că prin comportamentul lor își sapă singuri groapa, pentru că bătăliile ideologice nu se cîștigă cu „Ești idiot!”