Gardul de fier nu mai sufocă Prutul

Pe hotarul de Est al țării, pe malurile unui Prut cu ape tulburi, basarabenii s-au trezit cu noaptea în cap. În spatele caselor, cîțiva bărbați vînjoși, cu epoleți și însemne de tot felul, culcau la pămînt sîrma ghimpată. Firele de metal se întindeau ca o mantie peste noroi. Printre ghimpi, mai tîrziu, au răsărit primele flori. Unele sînt culese de copile cu gene visătoare, dar majoritatea sînt strivite de galoșii bătrînilor cu ochi încețoșați. Pe ei, gardul de sîrmă i-a protejat, a ținut mistreții departe. La o Românie „întreagă la minte” visează alții.