Paznicii eroilor din cărți
1001 de chipuri 22 ianuarie 2018Printre rafturile prăfuite ale bibliotecilor, pitiţi după birouri din lemn tare, cîţiva oameni îşi
Printre rafturile prăfuite ale bibliotecilor, pitiţi după birouri din lemn tare, cîţiva oameni îşi
În fiecare dimineaţă vezi că hîrtiile care erau cu o seară înainte pe trotuar au dispărut ca
„Stați prin zonă, domnișoară. O să vină băieții să spele pe aici, că e spectacol mare azi
„Iașul e unu’ din alea foarte curate. Eu așa zic. Acuma nu știu ce părere au ăialalți, dar
După colțul hotelului „Continental” din Piața Unirii, nenea Constantin mătură ambalajele și
De obicei, mă apucă teroarea cu cîteva zile înainte de primul deadline. Corpul meu execută mișcări
Am urît dintotdeauna muzeele cu geamuri termopan, cu parchet laminat sau cu fire și cabluri ale sistemelor
Lumea lor se împarte între pasiune și datorie. Pasiunea pentru un hobby care le-a devenit în timp
Pe peronul gării din Iași, lîngă ușa albă și înaltă a unei foste magazii, e-un colț din geamuri
Etajele corpului A de la „Cuza” par să fie elastice. Se dilată într-un labirint spiralat cînd
În fața Palatului Culturii, atmosfera era marțea trecută tipică chefliilor, cu bere și muzică
Oana își ascunde cu fond de ten cicatricile căpătate în pușcărie, în Bulgaria. Într-o noapte,
În timp ce studenții s-au apucat „de meserie” din motive pur financiare, bătrînul Vasile s-a
„Ești ungur sau român?”, îl întreabă temător un bărbat. „Sînt român”, răspunde
Oricit s-ar furisa, n-ar putea sa treaca neobservati. Si oricit de acoperit ar fi gardul de plasa verde
“Cum ajungi in Podul de Piatra este un gang. Acolo cauti usa cu zabrele visinii si ma gasesti oricind”.
Studentii au avut nevoie dintotdeauna de un fond de rulment, dosit bine pentru zile negre si mai ales