Vaccin pentru rinocerită
1001 de chipuri 15 decembrie 2010Ion și Maria se învîrt prin sufrageria casei art-nouveau din spatele Teatrului capitaliei de
Ion și Maria se învîrt prin sufrageria casei art-nouveau din spatele Teatrului capitaliei de
„Să nu vă prindă întunericul pe-aici. Să mă pomeniți ca pe un om bătrîn” îmi spune ’nea
Hainele-i zdrențuite cu care șterge podeaua barului o prevestesc așa cum clopoțeii din pălărie
„Auzi, mă, are dreptate ăsta, că unii oameni sînt viermi, mă, nu oameni”, i-a spus într-o dimineață
Roțile valizei sale roșii scîrțîie prin bălțile de lîngă teatrul Sibiului. Un mîner arcuit
„Codrescu” nu i se mai arată ca pe vremuri. Cînd trece pe-acolo, își încetinește pașii, de
Și-a programat telefonul să sune. El avea să răspundă, să vorbească de parcă cineva l-ar fi chemat
De cîțiva ani buni doarme prost, fără să viseze. Mănîncă prost – numai „junk-food”, întîlnește
În Sfîntul Andrei, a început să ningă. Ninge și într-o casă cu acoperișul spart. „Apoi cînd
„Poate că e surd” și-a spus mama lui și a tresărit cînd prichindelul a țîșnit la ușa unde
Toți trei au hotărît că bătrînul M.T. nu are ce căuta la un spital de nebuni. Inițial, veniseră
Sa cauti o vizuina si sa tragi cirtita afara. Daca-si vede umbra, primavara e departe. De unde stiu batrinii
Cind oamenii jura ca vad umblind slobode Mumele Padurii pe la rascruci, nimeni nici nu se inchina si
Trecuse cam o luna. In McDonalds-ul din Alesund l-am intrebat pe Harold de muzee. Era un batrin cum il
Corpurile noastre s-au proptit ca niste ventuze pe-o bucata de stinca si nu ne gindim nici sa sughitam,
Aici se termina scena si aici incepe sala de spectacole a Casei de Cultura a Studentilor, cu scaune plusate