Capul lui Moțoc? Păstrați-l!

Comunitatea românilor minoritari din Serbia și-au cerut în repetate rîn­duri drepturile, însă Parteneriatul Eu­ropean și Acordul de Stabilizare și A­so­ci­ere semnate în 2008 n-au fost de ajuns. Deși nu o dată s-a pus problema mi­n­o­ri­tății din Valea Timocului, pînă nu am tras de mînecă Or­ga­ni­zația pentru Securitate și Cooperare în Eu­ro­pa (OSCE) nu s-a rezolvat nimic.

Foarte tranșanți, reprezentanții Ro­­­mâniei în Consiliul Afacerilor Ge­­nerale au hotărît ca „România să blo­cheze, la 28 februarie, adoptarea de­­ciziei de a acorda Serbiei statutul de țară candidată la Uniunea Europeană. Decizia României are legătură cu ne­res­pectarea drepturilor minorităților, res­pectiv a etnicilor vlahi, și nu va fi mo­­dificată ca urmare a acordurilor sem­­nate de Priștina și Belgrad” (Me­dia­fax.ro, luni, 27 februarie).

Băsescu a zîmbit larg două zile mai tîrziu, spunînd nonșalant că „pro­ble­ma Serbiei este rezolvată”, după ce „oficialii de la București au făcut presi­uni la Bruxelles, Serbia a semnat pro­tocolul bilateral privind re­cu­noaș­te­rea drepturilor minorităților române. În cadrul reuniunii miniștrilor de ex­terne din UE, declarația Bucureștiului sublinia necesitatea unor rezultate con­­crete rapide în legătură cu sem­na­rea protocolului privind statutul mi­no­ri­tăților din cele două state și prin monitorizarea atentă a OSCE și Con­si­liul European” (Evenimentul Zilei, vineri, 2 martie).

Ulterior, „întrebat de ziariștii sîrbi, la sosirea la summitul liderilor eu­r­openi la Bruxelles, dacă problema mi­no­rității a fost rezolvată, Traian Bă­ses­cu a răspuns simplu «Da»” (Hot­news.ro, joi, 1 martie).

Imediat în urma acestei decizii, pre­ședintele Mișcării Democrate a Ro­mânilor din Serbia (MDRS), Di­mitrie Crăciunovici „și-a exprimat u­nele rezerve legate de angajamentele luate de Belgrad cu privire la minoritatea românească, fiind cunoscută po­ziția guvernanților sîrbi «ori de cîte ori ins­tituțiile europene le-au cerut să res­pecte dreptul etnicilor români la limba maghiară, la biserică, la învătămînt și mass media»” (Evenimentul Zilei, joi, 1 martie). Mai mult, acesta a mai declarat pentru instituția de presă că în spiritul reprezentativității ar trebui des­ființat Consiliul Național al Mi­no­rității Vlahe, instituție despre care acesta consideră că „nu reprezintă” in­te­resele românilor din Serbia.

După cinci ani de prezență mai mult pasivă în forurile de decizie ale UE, România dă, în sfîrșit, semnele îndelung așteptate de a fi învățat me­ca­nismele proceselor decizionale eu­ro­pe­ne. Și dacă acesta e doar un exemplu izolat, tot nu-i nimic, românii au găsit mereu soluție de compromis. Poate, cine știe, un nou Kosovo.

Livia RUSU