Moartea vine cu o iscălitură

1001 de măști Niciun comentariu la Moartea vine cu o iscălitură 0

În cîteva minute întocmesc un ta­bel și cu un nume de asociație fictiv sper să primesc răspunsuri la întreba­rea mea. Sînteți de acord cu le­ga­li­za­rea pedepsei cu moartea? Cu un nu­măr din Opinia drept clipboard mă în­drept spre strada Gării, unde știu că sînt, aproape zilnic, oameni care să te în­trebe de sănătate. Din toneta de pîi­ne, vînzătoarea exclamă curios, „sînteți nou” și mă întreabă „cu ce sînt”. „Cu moar­tea”, îi răspund.

Cu tonus și un zîmbet de politici­an abordez primul om. „Bună ziua! Re­alizăm un chestionar…”. N-are timp. Îmi propun ca în jumătate de oră să strîng 50 de răspunsuri și le o­presc pe primele două tinere care se apropie. De data asta încerc să le pă­că­lesc zicînd că e vorba de un chesti­o­nar scurt cu „da sau nu”. Andrea, cu un singur „e”, răspunde „clar, da!” Și o întreb de ce. „Păi, n-ai văzut la coa­fo­rul ăla din București ce s-a în­tîm­plat?”. Același răspuns îl are și San­dra, prietena ei. Le cer niște date de con­tact, „în caz că…” și semnătura, a­poi le urez o zi bună. Chiar de la în­ce­put, două din trei persoane abordate mi-au răspuns cu „da”. După cele 30 de mi­nu­te însă, mai puțin de ju­mă­ta­te din nu­mărul sperat avea să răspundă, iar pă­rerile erau împărțite. Ma­jo­ri­ta­tea tre­că­torilor își ferește privirea.

Este aproape ora patru după-a­mia­za și din ce în ce mai mulți oameni se îndreaptă spre gară. Studenți grăbiți cu bagaje goale și navetiști nerași. Așa că mă uit spre cei de vîrsta a doua. O fe­me­ie dichisită în blană îmi zice n-are timp și, nehotărîtă, traversează strada, unde stă pe loc vreo cîteva minute. La scurt timp după aceea, o alta îmi spu­ne că se grăbește, fără să o fi întrebat ceva.

Dar următorii doi bărbați au timp. Domnul Vasile îmi spune puțin re­vol­tat că nu e nevoie de pedeapsa cu moar­tea pentru că „e mai simplu să o­mori. Lumea trebuie educată, dom’­le!”. Un răspuns de felul acesta, dar com­pletat de un element sacru îl pri­mesc de la domnul Constantin. „Nu, în nici un caz. Viața e ceva sfînt, nu poa­te nimeni să o ia. Lipsa de e­du­cație și o legislație adecvată duc la pe­deapsa cu moartea”, îmi spune el con­vins.

Încerc să aflu ce tratamente pri­mesc condamnații pe continentul ne­gru și abordez un african, dar se fe­reș­te și grăbește pasul. Cred că se aș­tep­ta să-i cer o donație.

Georgel COSTIȚĂ

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top