Omagiu inovatorului zelos
Fă un stop cadru 28 martie 2012 Niciun comentariu la Omagiu inovatorului zelos 1Un Leonardo DiCaprio cu o personalitate animată de contradicții, așa este înfățișat J. Edgar Hoover, fondator și prim director al FBI, în producția biografică din regia lui Clint Eastwood. Inteligența ascuțită și-a folosit-o pentru a-și cultiva atent simțul responsabilității, în aviditatea de recunoaștere a copilului servil și preaplecat în fața mamei. Crizele existențiale lăuntrice îi trădează represiunea, în timp, a unei rigori forțate, care răzbate cu fiecare ocazie în fervoarea autoritară manifestată în special în relațiile de serviciu.
Instituția pe care o înființează în America începutului de secol XX dă iluzia protecției în procesul judiciar. Un ideal manifest care îi încununează cariera în anii ’30, în contextul unei Americi aflate sub amenințarea bolșevică, neputincioasă în a-și apăra principiile, oricît ar fi acestea de îndoielnice.
Structura filmului, de natură să sincopeze acțiunea și să sugereze tumultul, alternează scene din ultimele luni de zile de viață ale lui Hoover cu începuturile carierei sale. La rîndul lor, ele sînt întrerupte de intervenții ale protagonistului, care-i istorisește povestea unui tînăr cu o mașină de scris în față, pentru ca acesta din urmă să o facă publică, pretext pe care îl anunță încă din primele minute ale filmului, cînd elogiază ordinea publică: „Even great men can be corrupted, can’t they? What we are seeing is a pervasive contempt for law and order.” (n.r.: „Chiar și cei mai mari oameni pot fi corupți, așa-i? Ceea ce vedem noi este un dispreț omniprezent al legii și ordinii.”)
Nu este genul de producție de care să-ți pară rău că n-a făcut ravagii la Oscar. Desigur, are punctele ei slabe, precum înfățișarea un pic forțată a lui DiCaprio, cu niște lentile de contact parcă împrumutate de pe platourile din „The Exorcism Of Emily Rose”. Îndoielnică este și scena înfruntării, sub pretextul dragostei ascunse pe care i-o purta omul său de bază, de care profesional era nedespărțit. Aceasta este jucată fals, prea afectat și mult prea puțin credibil. Era însă greu și ca actorii să intre complet în pielea personajelor fiindcă oamenii care supravegheau din culise America secolului al XX-lea au rămas ascunși pînă astăzi. Chiar și în instituția creată de Hoover, patrona convingerea că „Inovators are not often celebrated. Not at first.”(n.r.: „Inovatorii nu sînt prea des celebrați. Nu inițial.”)
Livia RUSU
Adaugă un comentariu