Omagiu inovatorului zelos

Un Leonardo DiCaprio cu o perso­nalitate animată de contradicții, așa es­te înfățișat J. Edgar Hoover, fondator și prim director al FBI, în producția bio­grafică din regia lui Clint Eastwood. In­teligența ascuțită și-a folosit-o pentru a-și cultiva atent simțul responsabi­lității, în aviditatea de recunoaștere a co­pilului servil și preaplecat în fața mamei. Crizele existențiale lăuntrice îi tră­dea­ză represiunea, în timp, a unei rigori for­ța­te, care răzbate cu fiecare ocazie în fer­voarea autoritară manifestată în special în relațiile de serviciu.

Instituția pe care o înființează în Ame­rica începutului de secol XX dă iluzia protecției în procesul judiciar. Un ideal manifest care îi încununează ca­ri­era în anii ’30, în contextul unei Ame­rici aflate sub amenințarea bolșevică, neputincioasă în a-și apăra principiile, oricît ar fi acestea de îndoielnice.

Structura filmului, de natură să sin­copeze acțiunea și să sugereze tumultul, alternează scene din ultimele luni de zile de viață ale lui Hoover cu începuturile carierei sale. La rîndul lor, ele sînt întrerupte de intervenții ale protagonis­tului, care-i istorisește povestea unui tî­năr cu o mașină de scris în față, pentru ca acesta din urmă să o facă publică, pre­text pe care îl anunță încă din pri­me­le minute ale filmului, cînd elogiază or­di­nea publică: „Even great men can be corrupted, can’t they? What we are seeing is a pervasive contempt for law and order.” (n.r.: „Chiar și cei mai mari oameni pot fi corupți, așa-i? Ceea ce vedem noi este un dispreț omni­pre­zent al legii și ordinii.”)

Nu este genul de producție de care să-ți pară rău că n-a făcut ravagii la Os­car. Desigur, are punctele ei slabe, pre­cum înfățișarea un pic forțată a lui Di­Ca­prio, cu niște lentile de contact par­că îm­pru­mutate de pe platourile din „The Exor­cism Of Emily Rose”. În­do­iel­ni­că este și scena în­frun­tă­rii, sub pretextul dra­gos­tei ascunse pe care i-o purta omul său de bază, de care profesional era ne­des­părțit. Aceasta este jucată fals, prea afec­tat și mult prea puțin credibil. Era însă greu și ca actorii să intre complet în pie­lea personajelor fiindcă oamenii ca­re supravegheau din culise Ameri­ca secolului al XX-lea au rămas ascunși pînă astăzi. Chiar și în instituția creată de Hoover, patrona convingerea că „I­novators are not often celebrated. Not at first.”(n.r.: „Inovatorii nu sînt prea des celebrați. Nu inițial.”)

Livia RUSU