Bună să vă fie inima

Pe 24 martie a murit Ion Mi­ti­can, scriitor ieșean originar din Vas­lui care și-a arătat dragostea față de capitala Moldovei prin numeroa­se­le articole și cărți pe care le-a dedicat aces­tui oraș, evocîndu-i și apă­rîn­du-i clădirile cu încărcătură istorică.

Așa cum se întîmplă deseori în apre­cie­rea valorii în raport cu nonvaloarea, nu s-au „dat” prea multe despre acest per­sonaj simpatic, inteligent și mar­cant al Iașului. Sînt însă convins că dacă, Doamne ferește Maica Dom­nului!, pățea ceva vreun membru al clanului Corduneanu, se auzea pînă la Timișoara vestea.

Însă băieții de la cotidianul „Bu­nă Ziua Iași”, vigilenți ca întotdea­u­na, nu au ratat știrea și au făcut chiar un material special pentru a-l comemora pe Mitican: o filmare de la în­mor­mîntarea sa, cu cadre patetic-mor­bide pe care se suprapune me­lodia „Vine o zi” de la Holograf – imagini cu crucea pe care e scris numele inginerului și scriitorului, ca­pacul coșciugului, cimitirul și chiar momentele în care sicriul este lăsat ușor în pămînt și în fundal se aude „vine o zi, vine o zi cînd se va sfîrși”. Consider că alte comentarii sînt de prisos.

Nici articolul acesta nu este în totalitate etic. În general nu se face asta – o instituție de presă să scrie despre alta. Poate foarte ușor să fie interpretată acțiunea ca o ieftină mișcare de publicitate. Însă cum noi apărem gratuit și cu un tiraj fix, cred că ne putem permite această, cel mai probabil, neobservată remarcă. „Bu­nă Ziua Iași” reușește, nu pentru pri­ma oară, să transforme moartea unui om, un eveniment tragic, într-un sim­plu „fapt de presă” din care esen­țial este să se stoarcă lacrimogenul și senzaționalul, în pofida decenței.

Însă, pentru că morții nu sînt de ajuns, miercurea trecută a mai apă­rut o chestie. Știrea „Un boschetar, președintele Senatului UTI”, în ca­re Anghel Stanciu, proaspăt ales, este catalogat ca fiind „boschetar” doar pentru că a fost „acuzat (nu este specificat de către cine) în di­verse rînduri de adoptarea unui lim­baj suburban și surprins (din nou, autori necunoscuți) în stare avan­sa­tă de ebrietate” și pentru că bă­ie­ții de la BZI au niște poze cu res­pec­tivul beat. Să fie înțeles, nu sîn­tem (aici vorbesc în numele în­tre­gii redacții) nici pro, nici contra An­ghel Stanciu, iar investirea sa în sus numita funcție nu ne avantajează sau incomodează cu nimic. Observația mea este una singură: dacă din trei poze și două acuze neidentificate un om poate fi numit boschetar, așa și eu, simplu privitor și consumator de media, pot, după „mirosul” articolelor, să spun că o publicație e un gunoi.

Ioan STOLERU