Izuri de frupt învelite în șerbet
1001 de măști 11 aprilie 2012 Niciun comentariu la Izuri de frupt învelite în șerbet 0Corturile de un albastru țipător înscriu un semicerc. Parcarea mănăstirii Golia găzduiește amatorii de produse bio, eco sau handmade care se plimbă de la un stand la altul, iar comercianții te îndeamnă insistent să zăbovești în fața preparatelor atît de atent muncite.
Nu îi deznădăjduiește înădușeala de sub norii parcă de vară timpurie, nici drumul lung la care au pornit cu desaga plină de dimineață sau cumpărătorii care se lasă prea mult așteptați. Tîrgul este aproape gol, iar curioșii răzleți nu poposesc prea mult în fața meselor pline de bunătăți.
Imediat lîngă, un apicultor a expus, printre lumînări pentru biserică, și borcănele cu propolis, candele din ceară, sculptate în formă de Moș Crăciun sau întruchipînd îngerași, pe care „le poți face cum vrei tu, ori la căldură – dar să ai grijă să nu le topești, că dup-aia ai muncit degeaba – ori sculptîndu-le cu un briceag sau cu o lamă foarte subțire de cuțit.”
Concurența, un alt prisăcar, ceva mai sărac în ofertă, a umplut masa cu miere de vînzare. Standul însă nu este supravegheat de nimeni, așa încît fiecare s-ar putea servi după bunul plac.
Noi încă avem gospodine
Chiar și așa, aflu de la vecinul de stand că „nu știu unde a dispărut, dar dacă vrei ceva îți pot da eu pînă se întoarce proprietarul”. Este de loc din Cîmpulung Moldovenesc și comercializează dulcețuri și siropuri naturale de ani de zile. Ca dovadă a calității produselor, îmi povestește că a fost și în străinătate să expună, unde a făcut vînzări „chiar bunicele. Pentru că, acolo, o dulceață de afine făcută ca la mama acasă este chiar inedită, nu găsești pe toate drumurile, ca la noi. Că încă avem gospodine și ele mai fac în casă cînd e sezon, ei habar n-au de așa ceva”.
Trec destul de repede pe lîngă standul handmade, cu cercei din rășină sintetică și ajung în fața unei doamne care vinde, pe lîngă salata de sfeclă cu hrean, șerbet. De toate felurile: de zmeură, afine, trandafiri, lămîie sau de cătină, pentru că „azi cumpărătorul vrea diversitate și asta trebuie să-i dăm, nu?”. Tot cătină găseasc și la ultimul stand, așezată lîngă produse lactate, și ele bio, de data aceasta îmbuteliată în sticle de jumătate de litru, făcută suc și îndulcită cu miere. Colegii de stand îl întrerup pe domnul care-mi explică foarte serios despre beneficiile cătinii, cu un „scuză-l domnișoară că vorbește parc-ar fi la casa de copii, dar știi tu, e din Podu Iloaiei. Hai aici la brînzeturi, că eu stau în Iași, altfel vorbim”, după care mă îndeamnă să gust din orice tip de brînză, „că de la noi clientul tre’ să plece zîmbind”.
Livia RUSU
Adaugă un comentariu