Izuri de frupt învelite în șerbet

Corturile de un albastru țipător în­scriu un semicerc. Parcarea mă­nă­sti­rii Golia găzduiește amatorii de pro­duse bio, eco sau handmade care se plim­bă de la un stand la altul, iar co­mer­ci­anții te îndeamnă insistent să ză­bo­vești în fața preparatelor atît de atent muncite.

Nu îi de­znă­dăj­du­ieș­te înă­du­șeala de sub norii parcă de va­ră tim­pu­rie, nici drumul lung la care au pornit cu desaga plină de di­mi­nea­ță sau cum­pă­rătorii care se lasă prea mult aș­teptați. Tîrgul este aproape gol, iar cu­rioșii răz­leți nu poposesc prea mult în fața me­se­lor pline de bu­nă­tăți.

Imediat lîngă, un apicultor a ex­pus, printre lumînări pentru biseri­că, și borcănele cu propolis, candele din cea­ră, sculptate în formă de Moș Cră­ciun sau întruchipînd îngerași, pe ca­re „le poți face cum vrei tu, ori la căl­dură – dar să ai grijă să nu le topești, că dup-aia ai muncit degeaba – ori sculp­tîndu-le cu un briceag sau cu o lamă foar­te subțire de cuțit.”

Concurența, un alt prisăcar, ce­va mai sărac în ofertă, a umplut masa cu miere de vînzare. Standul însă nu este supravegheat de nimeni, așa în­cît fie­care s-ar putea servi după bunul plac.

Noi încă avem gospodine

Chiar și așa, aflu de la vecinul de stand că „nu știu unde a dispărut, dar dacă vrei ceva îți pot da eu pînă se în­toarce proprietarul”. Este de loc din Cîmpulung Moldovenesc și comer­ci­alizează dulcețuri și siropuri naturale de ani de zile. Ca dovadă a ca­li­tății produselor, îmi povestește că a fost și în străinătate să expună, unde a făcut vînzări „chiar bunicele. Pentru că, acolo, o dulceață de afine făcută ca la ma­ma acasă este chiar inedită, nu găsești pe toate drumurile, ca la noi. Că încă avem gospodine și ele mai fac în casă cînd e sezon, ei habar n-au de așa ceva”.

Trec destul de repede pe lîngă stan­dul handmade, cu cercei din ră­și­nă sintetică și ajung în fața unei doam­ne care vinde, pe lîngă salata de sfe­clă cu hrean, șerbet. De toate fe­lu­ri­le: de zmeură, afine, tran­da­firi, lămîie sau de că­tină, pentru că „azi cum­părătorul vrea diversitate și asta trebuie să-i dăm, nu?”. Tot cătină găseasc și la ultimul stand, așe­zată lîngă produse lactate, și ele bio, de data aceasta îm­buteliată în sticle de jumătate de li­tru, făcută suc și îndulcită cu miere. Co­legii de stand îl în­tre­rup pe domnul care-mi explică foar­te serios des­pre beneficiile cătinii, cu un „scuză-l domnișoară că vor­beș­te parc-ar fi la casa de copii, dar știi tu, e din Podu Iloa­iei. Hai aici la brîn­ze­turi, că eu stau în Iași, altfel vorbim”, după care mă îndeamnă să gust din orice tip de brînză, „că de la noi clie­n­tul tre’ să plece zîmbind”.

Livia RUSU