Carantină pentru toți copiii țării
Editorial 10 mai 2012 Niciun comentariu la Carantină pentru toți copiii țării 0Învățămîntul este pepiniera tuturor proiectelor eșuate. Este oglinda unei societăți civile care și-a ieșit din toate balamalele și care este trîntită de pămînt, odată cu ascensiunea sau căderea oricărei mișcări din agora jucate de păpuși umane manevrate cu fire de undiță de către actorii politici. Este o reflexie tristă a unei țări care se tîrîie cu greu și care-și este sieși o prea mare povară. Ultimii 22 de ani și cei 16 miniștri ai educației, purtători de aproximativ cam tot atîtea reforme, au reușit să crîmpoțească un sistem deja de-ajuns de șubred și fragil în sine prin raportarea la tipul de „public” căruia i se adresează. Prea multe experimente s-au făcut pe acești oameni-bureți, elevi și studenți, căror nu le-am dat să absoarbă decît zeama oțetită a încăierărilor politice.
Nimic nu a avut învățămîntul românesc de cîștigat în acești ani de democrație cînd forțată, cînd mascată. Sistemul e mai puțin comunist, dar e prost, împănat ca o pasăre fără carne pe oase, numai de picanteriile scandalurilor, care numai interesele elevilor și studenților nu le-au avut în vedere. Mereu frămîntările de pe arenele publice, sociale și politice s-au resimțit mai abitir în învățămînt, sub formă de schimbări intempestive sau greve, care au relativizat foarte mult reperele intelectuale, dar și fibrele moralele ale acelora aflați în plin proces de formare.
Cînd orice cădere de regim presupune eliminarea fără tăgadă a oricăror măsuri anterioare, cum să ne mai mirăm că ai noștri copii ne șterg nouă, părinți sau profesori, un dos simbolic de palmă de fiecare dată cînd se lasă prinși în mreje noi ori păcăliți de anturaj? Cînd oamenii care se asociază – cel puțin la nivel formal – cu imaginea învățămîntului românesc sînt purtătorii acuzațiilor de plagiat, minciună, înșelăciune, lipsă de cultură și/ sau corupție, cum să le mai spunem noi copiilor noștri că a copia, a minți și a fura sînt cele mai grave păcate omenești?
Schimbarea de regim politic din România, marcată prin desemnarea social democratului Victor Ponta la șefia Guvernului, a adus odată cu noile propuneri de miniștri un nou focar de infecție pentru învățămîntul aflat deja în carantină. Un ministru rector de universitate privată, acuzat de plagiat, cu un CV fals, asezonat cu greșeli de gramatică, pe numele său, Corina Dumitrescu. Un ministru care credea că „scorul de influență” al unei reviste internaționale poate fi crescut precum cozonacii – cu mai multă drojdie – și care asigura că va augmenta calitatea în învățămînt prin scăderea standardelor pentru ocuparea posturilor didactice. Din fericire însă, nu a supraviețuit atacurilor presei și opiniei publice în lumina reflectoarelor decît cîteva zile, pentru a face loc unui nou personaj – să nu-i spunem obscur, ci doar „necunoscut” – Ioan Mang, care vrea să organizeze bacalaureatul diferențiat, pe trei niveluri, după „posibilități”.
Pe terenul acesta de răzgîndiri nesfîrșite și de suprapuneri forțate nu avem cum să pășim elegant, ca formatori, pe tocuri, fără să ne rupem gîtul unii celorlalți. Așa că nu avem de ales decît să ne băgăm picioarele și să ne trimitem copiii departe de aici. Unde educația este religia oficială și nimeni nu intră în altarul ei de cîte ori poftește cu bocancii sau fără a-și șterge picioarele la intrare. Nu de alta, dar pe urmă mi-e că ne pierdem orice Dumnezeu.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu