Drepți în fața leilor de mare
1001 de măști 16 mai 2012 Niciun comentariu la Drepți în fața leilor de mare 0Am avut sentimentul că locul unde am găsit cele mai noi invenții de anul acesta a fost prea mic pentru cîte idei au fost găzduite. Două șiruri de tarabe cu fel de fel de exponate și zeci de expozanți veniți din Egipt pînă în Constanța, de la Academia Navală „Mircea cel Bătrîn”, așteaptă vizitatori. Marinarii poartă haine navale și, de cum observă că m-am oprit la masa lor, îmi spun cu un zîmbet nedisimulat „te-ai oprit pentru că sîntem în uniformă, nu?”. Cu o mimică asemănătoare îi întreb despre obiectul de pe masă, care este prea galben ca să treci pe lîngă el fără să înțepe retina. După cîteva minute, în care Nicu și Marian încearcă să-mi explice ce înseamnă ROV („The Remotely Operated Vehicles”), pe scurt, un vehicul telecomandat, ambii înțeleg că ar fi mai bine să-mi spună că este folosit la descoperirea și detonarea minelor din Marea Neagră, precum și „în civil, dacă vrea cineva să studieze peștii sau alte animale din apă”, completează Marian.
Aparatul seamănă cu o capsulă de antibiotice mărită de milioane de ori cît să ajungă la o lungime de aproape un metru. Dacă ar fi avut capac și i-ar fi lipsit motoarele de susținere, ai fi spus că este un dulăpior de pantofi pentru spionii care dezamorsează bombe. Nepriceperea mea îl face pe Nicu să se apropie și să-mi șoptească „să știi că în Marea Neagră sînt aproape o mie de mine din al Doilea Război Mondial. Au trecut rușii, au aruncat din acelea cu senzori și acustice, au venit germanii au făcut la fel, dar nimeni nu le-a mai luat înapoi” și, rîzînd, se îndepărtează.
45 de zile pe mări
Nici nu apuc să-i întreb pe cei doi „lei de mare” dacă ROV-ul a fost testat în larg, că maiorul lor mă și ia la întrebări. Apoi cadrul militar îmi explică avantajele utilajului care „ajunge pînă la 100 de metri adîncime, ceea ce este foarte mult, gîndește-te că rezistă la o presiune de zece atmosfere! Din cîte știu eu este singurul astfel de aparat construit în România și l-am terminat în numai cinci luni”, iar pieptul i se umflă, spatele i se arcuiește și ia poziția de „Drepți!”.
Din dreapta mea, Nicu, cinstit, îmi zice și dezavantajul că aparatul „are cablul de alimentare prea scurt și nu se poate, momentan, să ajungă pînă la 100 de metri” privindu-și apoi superiorul, de parcă ar aștepta vreo pedeapsă. Glumind, acesta îmi propune să mă înrolez în marină, am deja tricou de marinar, nu-mi mai trebuie nimic ca să ajung pe mare. Studenții îi țin isonul și-mi povestesc cum au stat o lună și jumătate la bordul bricului „Mircea”. Și încercările de cooptare în armata navală a României ar fi continuat dacă aș fi acceptat invitația la un suc, făcută de maior „noi stăm în Iași pînă sîmbătă după amiază, dacă te răzgîndești, te așteptăm aici”.
Laura-Elena BEJINARIU
Adaugă un comentariu