Studenție la navetă
Opinii 22 mai 2012 Niciun comentariu la Studenție la navetă 4Degeaba ești student în Iași dacă nu ai fost măcar o dată în Max, barul din spatele căminului T14 din Tudor. Este genul de loc în care mergeam acum vreo patru ani, cînd stăteam în campus, de pe la 11.00 noaptea, mă așezam cu oricine, cunoscut sau nu, la o masă, ne combinam la o navetă de bere și stăteam pînă dimineața.
Pe la un 6.00 barmanul se apuca de făcut curat, încuia ușa, să nu care cumva să plecăm fără să plătim, ne întreba dacă mai vrem vreo bere și se culca pe trei sau patru scaune împreunate. Cînd eram gata de plecare îl trezeam, achitam, ne deschidea și plecam.
Acum s-a mai liniștit lumea, muzica (pe vremuri era mult mai „hard”) și atmosfera, dar e în continuare locul în care poți să petreci cu nopțile la prețuri într-adevăr studențești. Dacă înainte happy hour era între 8 – 20, acum e toată ziua și toată noaptea, cu 2,75 lei sticla de Skol la jumate sau halba la 400 și 3.5 lei Tuborgul la sticlă. Să nu mai spun de cafea, care era vreo 75 de bani ultima oară cînd am fost. Nu e chiar Lavazza sau tare ca aia pe care o faci singur, la ibric, dar la prețul ăsta poți să bei vreo trei și să-ncepi în forță ziua (sau amiaza) de student.
De cînd a venit primăvara și s-a mai încălzit afară, Max a dat jos „haina de iarnă” și a trecut la „tricou și șort”, adică au fost scoase geamurile mari, din față, și au fost agățate cîte trei ghiveciuri cu flori de fiecare parte a intrării, oferindu-i localului un aspect mai de terasă și un aer mai proaspăt. Și asta fără ca specificul clasic al barului, amenajat în stilul puburilor rustice, să aibă de suferit. Împătimiții de fotbal pot urmări la televizorul din cîrciumă meciurile mai importante, cu condiția să nu facă prea urît cînd miroase a blat sau cînd mai dă Bănel Nicoliță un autogol.
Max e locul în care intri la prînz și nu mai vrei să pleci. Mai ales dacă ai noroc să prinzi o zi cu muzică bună, îți dă fix sentimentul ăla de lenevit vara în Vamă, undeva pe plajă la umbră, cu o bere rece și cîțiva necunoscuți simpatici.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu