Studenție la navetă

Degeaba ești student în Iași da­că nu ai fost măcar o dată în Max, ba­rul din spatele căminului T14 din Tudor. Este genul de loc în care mer­geam acum vreo patru ani, cîn­d stăteam în campus, de pe la 11.00 noap­tea, mă așezam cu oricine, cu­nos­cut sau nu, la o masă, ne com­bi­nam la o navetă de bere și stă­te­am pînă dimineața.

Pe la un 6.00 barma­nul se apuca de făcut curat, în­cu­ia ușa, să nu care cumva să ple­­că­m fără să plătim, ne întreba dacă mai vrem vreo bere și se culca pe trei sau patru scaune îm­pre­unate. Cînd eram gata de plecare îl tre­ze­am, achitam, ne deschidea și plecam.

Acum s-a mai liniștit lumea, mu­zica (pe vremuri era mult mai „hard”) și atmosfera, dar e în conti­nuare lo­cul în care poți să petreci cu nop­ți­le la prețuri într-adevăr studențești. Da­­că înainte happy hour era între 8 – 20, acum e toată ziua și toată noa­ptea, cu 2,75 lei sticla de Skol la jumate sau halba la 400 și 3.5 lei Tuborgul la sticlă. Să nu mai spun de cafea, care era vreo 75 de bani ul­tima oară cînd am fost. Nu e chi­ar Lavazza sau tare ca aia pe care o fa­ci singur, la ibric, dar la prețul ăs­­ta poți să bei vreo trei și să-ncepi în forță ziua (sau amiaza) de student.

De cînd a venit primăvara și s-a mai încălzit afară, Max a dat jos „ha­ina de iarnă” și a trecut la „tricou și șort”, adică au fost scoase gea­murile mari, din față, și au fost a­gă­țate cîte trei ghiveciuri cu flori de fiecare parte a intrării, o­fe­rin­du-i localului un aspect mai de te­ra­să și un aer mai proaspăt. Și asta fără ca specificul clasic al barului, a­me­najat în stilul puburilor rustice, să aibă de suferit. Împătimiții de fot­bal pot urmări la televizorul din cîr­ciumă meciurile mai importan­te, cu condiția să nu facă prea urît cînd miroase a blat sau cînd mai dă Bă­nel Nicoliță un autogol.

Max e locul în care intri la prînz și nu mai vrei să pleci. Mai ales da­că ai noroc să prinzi o zi cu muzică bu­nă, îți dă fix sentimentul ăla de le­nevit vara în Vamă, undeva pe pla­jă la umbră, cu o bere rece și cîțiva necunoscuți simpatici.

Ioan STOLERU