Justiție după gratii
Fă un stop cadru 6 noiembrie 2012 Niciun comentariu la Justiție după gratii 1În ultimii ani, mai multe producții clasice au fost refăcute, ambalate în carcase reciclate, și apoi redistribuite în cinematografele din lume pentru a putea fi revăzute într-un 3D care îți dă uneori migrene. Filmele, pe lîngă faptul că nu erau necesare, au picat și în capcana de a folosi clișee, făcînd originalul să pară mai slab. Însă, în cazul lui Dredd, scenariștii au văzut unde a greșit predecesorul lor, Judge Dredd, și au încercat să astupe din golurile lăsate de acesta cu cîteva idei proaspete.
Filmul are o poveste simplă, dar tot intră în categoria producțiilor considerate „clasice”, precum Rambo, în care gloanțele sînt mai carismatice decît personajele. Într-un viitor apocaliptic, distrus de un război nuclear, oamenii nu au îmbrăcat primele piei de animale găsite, ci s-au unit și au încercat să reconstruiască civilizația. Astfel, 800 de milioane de cetățeni au ajuns să trăiască în Mega-Orașul 1, unde crima, furtul și purtarea necuviincioasă devin slujbe tot mai populare. Singura soluție găsită la această problemă a fost să le ofere forțelor de ordine puterea de a judeca și da sentințe la locul faptei, fără proces.
Karl Urban poartă casca unui astfel de magistrat, Judge Dredd, care primește misiunea de a evalua pe teren un începător, pe Anderson (Olivia Thirlby). Cei doi răspund la ceea ce pare a fi un apel obișnuit, dar din greșeală dau peste bîrlogul unui șef de mafioți, care le blochează ieșirea din clădirea pe care o conduce cu forță. Astfel, într-un „mega apartament” în care trăiesc 75 de mii de oameni, cele două forțe pornesc un adevărat război, Dredd și Anderson încercînd să supraviețuiască atacurilor interminabile ale răufăcătorilor. Pe lîngă asta, cei doi sînt nevoiți să învețe cum să lucreze ca o echipă, avînd fiecare o viziune distinctă asupra legii.
Premisa peliculei seamănă foarte mult cu cea a producției din 2011, The Raid, de la șeful mafiot, clădirea închisă, pînă la nenumăratele ținte mișcătoare pentru protagoniști. Seamănă un pic cam mult, dar Dredd 3D își merită locul în cinematografe, căci în cele 95 de minute ale sale nu plictisește. Scenele de acțiune sînt clișeistice, dar tot reușesc să te țină în priză iar lipsa de un strop de umanitate a răufăcătorilor devine un deliciu cînd aceștia sînt învinși în felurite moduri.
Adaugă un comentariu