Drumeție cu cronometru
Fă un stop cadru 19 noiembrie 2012 Niciun comentariu la Drumeție cu cronometru 1Cu excepția producțiilor semnate de regizori ca Woody Allen, multe pelicule de dragoste se mulțumesc cu un scenariu tipic, plictisitor și ușor de anticipat. „Seeking a Friend for the End of the World” („Caut prieten pentru sfîrșitul lumii”) este o comedie romantică previzibilă, însă spre deosebire de altele din specia sa, scenele siropoase sînt ușor de digerat, iar cele de comedie sînt jucate natural, datorită atracției care se formează între cei doi protagoniști.
Povestea se învîrte în jurul lui Dodge, un funcționar de patruzeci de ani care, atunci cînd află că lumea se va sfîrși în două săptămîni, este părăsit de nevastă, de visele pentru viitor și în același timp, de scopul în viață. Dar nici vlagă să și-o încheie prematur nu are, așa că începe să se plimbe anapoda printr-un oraș împărțit în cei asemenea lui și cei care au renunțat să-și mai facă griji pentru ziua de mîine. Asta pînă cînd intră în scenă Penny, o tînără de 28 de ani cu care, în urma cîtorva coincidențe, Dodge pleacă într-o călătorie pentru a-și trăi ultimele clipe cu cei dragi.
O producție asemănătoare ar fi comedia dramatică Elizabethtown, în care sînt prezente cam același teme și momente în scenariu. Călătoria cu o persoană străină, pe care ajungi să o cunoști mai bine și în care să ai încredere oarbă, un conflict vechi în familie și atotprezenta senzație că termenul limită se apropie rapid de zero. „Caut prieten pentru sfîrșitul lumii” se mai lovește de un obstacol, lăsînd impresia că toată călătoria personajelor e de fapt inutilă, sfîrșitul fiind bătut în cuie. Însă tocmai în acest voiaj constă farmecul filmului.
Modul în care interacționează Dodge și Penny reprezintă principalele momente de comedie. În drumeția lor întîlnesc diferite caractere și situații care sînt regizate suficient de bine încît să nu cadă în penibil. De la șoferul care ascunde un secret teribil, pînă la un restaurant, „Friendies”, de unde nu lipsesc drogurile sau prieteniile „strînse”. Toată prima parte a peliculei este doar despre drum, lăsînd drama și SF-ul undeva pe bancheta din spate, ceea ce a fost o alegere bună din partea realizatorilor. Abia în a doua jumătate coloana sonoră siropoasă, dar acceptabilă se remarcă mai puternic, pentru a acompania scenele de dramă și romanță.
Care, din nou, sînt ușor de digerat, căci pe tot parcursul derulării filmului spectatorii au urmărit o poveste simplă, a două personaje care nu caută decît o ultimă bucurie în viața lor cu dată de expirare.
Adaugă un comentariu