Meniu pentru sfîrșitul lumii

Pe holurile Universității de A­gro­nomie din București sînt lipite din loc în loc afișe în format A4. Invită lu­mea la o petrecere oarecare de sfîr­și­tul lumii, găzduită de un local mic, la capăt de București. În program – mu­zică lăutărească, în meniu – vin de pro­veniență incertă. Îmi pare cum nu se poa­te mai potrivit cu evenimentul: da­că ar fi ca finalul să fie supus la vot în mod democratic, aș pune ștampila pe varianta organizării de chefuri în for­mulă restrînsă, desfășurate în clă­di­ri vopsite în portocaliu și verde bro­tac, oarecum reabilitate termic. Să mîn­căm hamburgeri și supe la plic, să uităm pentru o clipă de recoman­dă­rile specialiștilor. Apoi, lăutari să fie destui, cît să acopere lătratul cîi­ni­lor mahalalei. În rest ne-om descur­ca, Doamne ajută. Și sfîrșitul în sine ar trebui să fie modest, după posibi­li­tăți: să vină peste noi o gripă por­ci­nă, ceva, să începem să strănutăm și ga­ta.

Sînt însă conștient că după nu­mă­ră­toarea voturilor ar ieși ceva mult mai spectaculos. Majoritatea pă­mîn­te­ni­lor consideră că li se cuvin specta­co­le grandioase, vor să vină îm­bră­ca­ți cu hainele cele bune. Să fie lume bu­luc, ca la o nuntă reușită: sute de pe­rechi, aranjate la mese după grade de rudenie și relații de serviciu, pe sca­une îmbrăcate în huse cu fundițe. Vor să mănînce măcar acum o bu­că­ți­că mai bună: rulouri de șuncă cu brîn­ză înăuntru, piftii colorate, icre pe bucăți mici de pîine și andive ca­ra­­melizate pentru vegetarieni. Iar cî­nd o fi să vină clipa cea mare, vor să iasă cu toții pe terasă pentru a asista, ca în „Dr. Strangelove”, la explozii nu­clea­re succesive, pe versurile piesei „We’ll meet again”, ori la fantastice ploi de meteoriți. Se vor strînge în bra­țe, vor pune ultimele poze pe Fa­ce­book. Clienții Apocalipsei vor e­mo­ți­e, vor lacrimi de toți banii, vor fo­to­genie.

Între timp, cei care au speranța că va exista totuși scăpare își amenaje­ază de zor buncăre spațioase, blinda­te de borcane cu murături, pentru ma­hmureala de după. Unii, mai co­mo­zi din fire, au cumpărat din vreme ki­t-ul de supraviețuire pus la punct de o companie de profil din Fede­ra­ția Rusă, care include – pe lîngă pas­tile de inimă, săpun, lumînări, o pun­gă de hriș­că, o agendă și un creion – o sti­c­lă de vodcă din aia bună. În ma­terie de Apocalipsă – ca în toate celelalte as­pec­te ale vieții – trebuie să predo­mi­ne confortul și bunul gust, e clar.

Și mai trebuie cîte puțin din toa­te. Am văzut de curînd un reportaj des­pre pregătirile unui domn din Republica Moldova. „Dacă e să murim, avem ce mînca”, a concluzionat omul, du­pă enumerarea proviziilor personale. Da­că ne uităm la ofertele de sezon ale marilor hipermarket-uri, nu pu­tem de­cît să-i dăm dreptate. Sfîr­șiturile de lume sînt mult mai bine apro­­vi­zi­o­nate ca înainte, poate că-i păcat să nu profităm acum.

Vlad ODOBESCU